altcineva

  • 111staroste — STÁROSTE, starosti, s.m. 1. Conducător al unei corporaţii, al unei bresle din trecut; p. gener. conducător, şef, fruntaş. 2. Persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ţinut aflat la marginea ţării. 3. (reg.) Persoană trimisă oficial de un… …

    Dicționar Român

  • 112substitui — SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (jur.) A comite infracţiunea de substituire de persoană. [prez. ind. şi; substituiesc. – var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr …

    Dicționar Român

  • 113succeda — SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spaţiu, în timp). ♦ refl. A urma unul după altul. 2. intranz. şi tranz. A prelua funcţia sau bunurile cuiva prin succesiune; a moşteni. [var.: (rar) succéde vb …

    Dicționar Român

  • 114superior — SUPERIÓR, OÁRĂ, superiori, oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care …

    Dicționar Român

  • 115talie — TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în… …

    Dicționar Român

  • 116transfera — TRANSFERÁ, transfér, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o instituţie la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimţământul sau la cererea salariatului). ♦ A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. ♦… …

    Dicționar Român

  • 117vecinătate — VECINĂTÁTE, vecinătăţi, s.f. I. 1. Starea, situaţia cuiva sau a ceva care este, se află, locuieşte, trăieşte alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulţi vecini. 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva;… …

    Dicționar Român

  • 118veni — VENÍ, vin, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr un anumit loc. ♢ expr. Du te vino subst. = mişcare,… …

    Dicționar Român

  • 119vârstnic — VẤRSTNIC, Ă, vấrstnici, ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereţii, înaintat în vârstă1. ♢ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeaşi vârstă1 (cu altcineva). [var.: vrấstnic, ă adj.] – Vârstă1 + suf. nic …

    Dicționar Român

  • 120împeliţa — ÎMPELIŢÁ, împeliţez, vb. I. refl. (înv.) A se întrupa, a se încarna. [var.: (rar) împieliţá vb. I] – În + peliţă (= pieliţă). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMPELIŢÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa …

    Dicționar Român