altcineva

  • 101precădea — precădeá, vb. II (înv.) a avea întâietate faţă de altcineva sau faţă de altceva. Trimis de blaurb, 24.10.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 102purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… …

    Dicționar Român

  • 103recela — RECELÁ, recelez, vb. I. tranz. (Franţuzism) A păstra şi a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiţiei pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler. Trimis de cristi6, 27.08.2003. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român

  • 104sacrifica — SACRIFICÁ, sacrífic, vb. I. 1. tranz. şi refl. A renunţa la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate. ♦ refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine. 2. tranz. A ucide …

    Dicționar Român

  • 105schimb — SCHIMB, schimburi, s.n. 1. Înlocuire a cuiva cu altcineva sau a ceva cu altceva (de aceeaşi natură). ♢ (tehn.) Piesă de schimb = piesă dintr un mecanism, fabricată izolat de acesta şi menită să înlocuiască altă piesă, identică, dar uzată, a… …

    Dicționar Român

  • 106schimba — SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură). ♢ expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta… …

    Dicționar Român

  • 107schimbăţel — schimbăţél, adj. (reg.) care a fost înlocuit cu altcineva sau cu altceva. Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 108scoate — SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr un spaţiu, dintr un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba …

    Dicționar Român

  • 109semui — SEMUÍ, semuiésc, vb. IV. tranz. 1. (înv.) A asemăna; a compara. 2. (pop.) A confunda. – De la semăna2. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SEMUÍ vb. a asemăna, a asemui, a confunda. (L a semui cu altcineva.) Trimis de siveco,… …

    Dicționar Român

  • 110semăna — SEMĂNÁ2, sémăn, vb. I. intranz. 1. A avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ♢ expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucăţică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a… …

    Dicționar Român