ajutătoare

См. также в других словарях:

• lonjă — LÓNJĂ, lonje, s.f. Piesă sau instalaţie mobilă ajutătoare, folosită în procesul de învăţare sau de perfecţionare a unor mişcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. – Din fr. longe. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• ЛИНИЯ ВЫНОСНАЯ — линия для выноса размерной линии за контур изображения на чертеже (Болгарский язык; Български) указателна линия (Чешский язык; Čeština) vynášecí čára (Немецкий язык; Deutsch) Maßhilfslinie (Венгерский язык; Magyar) kivetítővonal (Монгольский… …   Строительный словарь

• ajutător — AJUTĂTÓR, OÁRE, ajutători, oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AJUTĂTÓR adj. v. auxiliar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  AJUTĂTÓR s. v. complice, copărtaş,… …   Dicționar Român

• autoportant — AUTOPORTÁNT, Ă, autoportanţi, te, adj. (tehn.) Capabil să preia singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportant. Trimis de ivascu, 13.09.2007. Sursa: Neoficial  AUTOPORTÁNT, Ă adj. (arhit.; despre bolţi) a… …   Dicționar Român

• autoportanţă — AUTOPORTÁNŢĂ, autoportanţe, s.f. (tehn.) Capacitatea unui sistem sau element de a prelua singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportance. Trimis de ivascu, 13.09.2007. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

• bonetă — BONÉTĂ, bonete, s.f. 1. Acoperământ de cap confecţionat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranţi, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliţă de lână cu… …   Dicționar Român

• colimator — COLIMATÓR, colimatori, s.n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcţii. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul …   Dicționar Român

• joncţiune — JONCŢIUNE, joncţiuni, s.f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părţi, unor elemente etc. ♦ (electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducţie ale unui semiconductor, între doi… …   Dicționar Român

• propoziţie — PROPOZÍŢIE, propoziţii, s.f. 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată etc. 2. (livr.) Propunere. 3. (log., mat.) Enunţ a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate. [var.:… …   Dicționar Român