adresat
31bibic — BIBÍC1, bibici, s.m. (ornit.) Nagâţ. – Din magh. bibic. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BIBÍC2 Ă, bibici, ce, s.m. şi f. (fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – cf. b i b i …
32bogdaproste — BOGDAPRÓSTE interj. (pop.; adesea substantivat) Cuvânt de mulţumire adresat celui care dă ceva de pomană. ♢ loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ♢ expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (fam.) A umple de bogdaproste …
33boier — BOIÉR, boieri, s.m. 1. Mare stăpân de pământ (care deţinea, uneori, şi o funcţie înaltă în stat); persoană din aristocraţia feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenţii de aristocrat. 2. (înv.) Titlu de… …
34contestaţie — CONTESTÁŢIE, contestaţii, s.f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătoreşti) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior… …
35curte — CÚRTE, curţi, s.f. I. 1. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ♢ loc. adj. De curte = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuinţa …
36denunţ — DENÚNŢ, denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. – Din denunţa (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …
37dimigorie — dimigoríe (dimigoríi), s.f. – Discurs adresat poporului, chemare. ngr. δημηγορία (Gáldi 172). sec. XVIII, înv. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER …
38encomion — ENCOMIÓN, encomioane, s.n. (Grecism înv.) Cuvântare de laudă, elogiu. [pr.: mi on] – Din ngr. enkomion. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 encomión s. n. (sil. mi on), pl. encomioáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţ …
39ială — ială! interj. (reg.) cuvânt adresat boilor să ia jugul. Trimis de blaurb, 29.10.2007. Sursa: DAR …
40intercepta — INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. tranz. A prinde, a reţine un obiect în timpul mişcării lui; a surprinde şi a controla o convorbire telefonică, o corespondenţă între două persoane etc. – Din fr. intercepter. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa:… …
