Rămășițele

См. также в других словарях:

• panteon — PANTEÓN, panteonuri, s.n. 1. (La greci şi la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument naţional în care se depun rămăşiţele pământeşti ale oamenilor iluştri. ♦ fig. Totalitatea oamenilor iluştri ai unei ţări. [pr.: te on] –… …   Dicționar Român

• moaşte — MOÁŞTE s.f. pl. (În religia creştină) Rămăşiţele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă; p. ext. veşmânt, parte de veşmânt sau orice alt obiect care a aparţinut unei astfel de persoane (şi căreia i se atribuie puteri… …   Dicționar Român

• Rumäne/Rumänien (Etymologie) — Der rumänische Begriff România (Rumänien) kommt vom rumänischen Român (Rumäne), der seinerseits eine Ableitung des lateinischen romanus (Römer, römisch) darstellt.[1] Inhaltsverzeichnis 1 Etymologie des Ethnonymes Rumäne ( român ) 2 Etymologie… …   Deutsch Wikipedia

• Etymologie der Begriffe „Rumänien“ und „Rumäne“ — Der rumänische Begriff România (Rumänien) kommt vom rumänischen Român (Rumäne), was seinerseits eine Fortsetzung des lateinischen romanus (Römer, römisch) darstellt.[1] Inhaltsverzeichnis 1 Etymologie des Ethnonyms „Rumäne“ („român“) …   Deutsch Wikipedia

• cenuşă — CENÚŞĂ s.f. 1. Reziduu solid format din substanţe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ♢ expr. A (se) preface în cenuşă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenuşă în vatră = a fi… …   Dicționar Român

• cuguli — cugulí, cugulésc, vb. IV (reg.) a mânca rămăşiţele; a ciuguli. Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

• curătură — CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1. Loc într o pădure, curăţat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniş acoperit cu vii. – Din cura2 + suf. (ă)tură Trimis de cornel, 30.01.2004. Sursa: DLRM  CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1 …   Dicționar Român

• cârnosi — CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. tranz. A sfâşia pe cineva sau o bucată de carne. – et. nec. cf. c ă r n o s. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÂRNOSÍ2 vb. IV. v. cărnosi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

• felezui — felezuí, felezuiésc, vb. IV (reg.) 1. a curăţi locul de rămăşitele grâului vânturat cu felezeul (felezeu) (v.); a primiti. 2. (refl.; despre oameni, fam.) a se găti frumos, a se dichisi, a se ferchezui. 3. (despre cai) a agita coada. Trimis de… …   Dicționar Român

• puritanism — PURITANÍSM s.n. Numele unei secte prezbiteriene engleze care îşi întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei; p. ext. rigurozitate exagerată privind respectarea preceptelor religioase şi morale. – Din fr. puritanisme. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

• recif — RECÍF, recife, s.n. (geol.) Formaţie de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde şi care secretează carbonat de calciu. [pl. şi: recifuri] – Din fr. récif. Trimis de RACAI …   Dicționar Român