Prepoziția

См. также в других словарях:

• aduce — ADÚCE, adúc, vb. III. 1. tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a l preda). ♢ expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.… …   Dicționar Român

• da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

• diplasiasm — DIPLASIÁSM s.n. (lingv.) Geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziţia în înainte de vocală. [pron. si asm. / cf. lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN  DIPLASIÁSM s. n. geminarea consoanei n …   Dicționar Român

• rezema — REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza astfel încât să fie susţinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ expr. (tranz.; fam.) A rezema pereţii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. refl. fig. A …   Dicționar Român

• trăi — TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2.… …   Dicționar Român

• umbla — UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A i umbla cuiva ceva prin gură = a nu şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A i… …   Dicționar Român

• ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… …   Dicționar Român

• capabil — CAPÁBIL, Ă, capabili, e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. de ) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis. Trimis de valeriu, 11 …   Dicționar Român

• caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea …   Dicționar Român

• corp — CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă,… …   Dicționar Român

• cucurigu — CUCURÍGU interj., s.n. 1. interj. Cuvânt care imită cântecul cocoşului. ♦ (Substantivat, n.) Cântecul cocoşului; p. ext. (m.) cocoş. 2. s.n. (Glumeţ; precedat de prepoziţia la ) Etajul cel mai înalt al unei case, mansardă; galerie (la teatru). –… …   Dicționar Român