șleau

См. также в других словарях:

• şleau — ŞLEAU1, şleauri, s.n. Drum de ţară natural, neamenajat, bătătorit de căruţe. ♢ expr. A vorbi (sau a spune) pe şleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [var.: şleah s.n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah. Trimis de… …   Dicționar Român

• şleau — I. (ulm) s. m., art. şleául; pl. şlei, art. şléii II. (drum de ţarã, ştreang, pãdure) s . n., art. şleául; pl. şleáuri …   Romanian orthography

• trăgătoare — TRĂGĂTOÁRE s. 1. şleau, ştreang, (reg.) ştric. (trăgătoare la ham.) 2. (reg.) căţel, slugă. (trăgătoare pentru cizme.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  TRĂGĂTOÁRE s. v. cobilă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

• ştreang — ŞTREÁNG, ştreanguri, s.n. 1. Frânghie (din cânepă). ♦ spec. Funie cu care sunt spânzuraţi cei osândiţi la moarte; p. restr. laţul acestei frânghii. ♢ expr. A şi pune ştreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ştreangul de gât = a constrânge… …   Dicționar Român

• Constantin Tănase — For other uses of this and similar names, see Constantin Tănase (disambiguation). Constantin Tănase (second from left) starring in Visul lui Tănase (Tănase s Dream), 1932 Constantin Tănase (Romanian pronunciation: [konstanˈtin təˈnase]; July …   Wikipedia

• cepaş — cepáş s.n. 1. (reg.) urmă de roată, făgaş, şleau. 2. (reg.) bucată dintr o vână de aur. Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

• făgaş — FĂGÁŞ, făgaşe, s.n. Urmă adâncă (şi îngustă) săpată în pământ de şuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roţile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a uşura desprinderea ulterioară a rocii. ♦… …   Dicționar Român

• parcurs — PARCÚRS, parcursuri, s.n. Faptul de a parcurge o distanţă, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ♢ loc. adv. Pe parcurs... = în timpul… …   Dicționar Român

• postoroncă — POSTORÓNCĂ, postoronci, s.f. (reg.) 1. Funie, lanţ sau curea legate de crucea căruţei şi de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul; funie sau lanţ care leagă leuca de carâmb. 2. Epitet dat unui om de nimic, bun de spânzurătoare. – Din… …   Dicționar Român

• rută — RÚTĂ1, rute, s.f. Drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicaţie între două localităţi; traseu. – Din fr. route. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  RÚTĂ2, rute, s.f. (bot.) Virnanţ. – Din lat. ruta. Trimis de …   Dicționar Român

• ulm — ULM, ulmi, s.m. Nume dat mai multor specii de arbori şi de arbuşti cu scoarţa în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne şi asimetrice zimţate pe margini, albicioase şi cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie …   Dicționar Român