învățământ

См. также в других словарях:

• învăţământ — ÎNVĂŢĂMÂNT, (1) învăţăminte, s.n. 1. Precept din care se deduce un mod de a acţiona, de a gândi etc.; învăţătură. 2. Domeniul şi activitatea de instruire şi de educare (prin şcoli); p. ext. totalitatea instituţiilor şcolare. – Învăţa + suf. ământ …   Dicționar Român

• învãţãmấnt — s. n., (precepte, învãţãturi) pl. învãţãmínte …   Romanian orthography

• didactic — DIDÁCTIC, Ă, didactici, e, adj., s.f. 1. adj. De sau pentru învăţământ, relativ la învăţământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior (peiorativ).) Arid, sec. 2. s.f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile şi… …   Dicționar Român

• studiu — STÚDIU, studii, s.n. 1. Acţiunea de a studia (1); muncă intelectuală susţinută depusă în vederea însuşirii de cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu. ♦ spec. Însuşire de cunoştinţe ştiinţifice; învăţătură. ♢ expr. A şi face studiile = a… …   Dicționar Român

• şcoală — ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi… …   Dicționar Român

• primar — PRIMÁR, Ă, primari, e, adj., s.m. I. adj. 1. Iniţial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanţă, de bază. ♢ Învăţământ primar = formă de învăţământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai… …   Dicționar Român

• umanistic — UMANÍSTIC, Ă, umanistici, ce, adj. Umanist (2). ♢ Ştiinţe umanistice = grup de ştiinţe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc. Învăţământ umanistic sau secţie umanistică = formă (sau secţie) de învăţământ bazat pe… …   Dicționar Român

• catedră — CATÉDRĂ, catedre, s.f. 1. Pupitru sau masă specială, aşezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ♢ expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post în învăţământ; funcţie de profesor. ♦ …   Dicționar Român

• elementar — ELEMENTÁR, Ă, elementari, e, adj. 1. De bază, esenţial, fundamental. ♦ (Despre cărţi, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde… …   Dicționar Român

• profesional — PROFESIONÁL, Ă, profesionali, e, adj. Care ţine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ♢ Secret profesional = informaţie pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are dreptul să o divulge… …   Dicționar Român

• absolvent — ABSOLVÉNT, Ă, absolvenţi, te, s.m. şi f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învăţământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, ntis. Trimis de ana zecheru, 22.07.2002. Sursa: DEX 98  absolvént, ă s.m. f. cel care a absolvit o formă …   Dicționar Român