întindere

См. также в других словарях:

• întindere — ÎNTÍNDERE, (2) întinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) întinde; extensiune în spaţiu; dezvoltare, creştere; răspândire. ♦ (med.; şi în sintagma întindere musculară) Solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilităţile lor de… …   Dicționar Român

• spaţiu — SPÁŢIU, spaţii, s.n. 1. (fil.; la sg.) Formă obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia,… …   Dicționar Român

• ocean — OCEÁN, oceane, s.n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafaţa globului, delimitată de continente. ♢ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor şi a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ fig. Întindere… …   Dicționar Român

• suprafaţă — SUPRAFÁŢĂ, suprafeţe, s.f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă. ♢ loc. adv. La suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul… …   Dicționar Român

• câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… …   Dicționar Român

• teren — TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a… …   Dicționar Român

• zonă — ZÓNĂ, zone, s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcţie de poli, de cercurile polare şi de tropice şi caracterizate printr o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (astron.) Fiecare… …   Dicționar Român

• amplitudine — AMPLITÚDINE, amplitudini, s.f. Lungimea drumului între poziţiile extreme ale unui corp care oscilează. ♦ (mat.) Mărimea unui arc. ♦ fig. Întindere, amploare. – Din lat. amplitudo, inis, fr. amplitude. Trimis de ana zecheru, 26.05.2008. Sursa: DEX …   Dicționar Român

• depresiune — DEPRESIÚNE, depresiuni, s.f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde… …   Dicționar Român

• dimensiune — DIMENSIÚNE, dimensiuni, s.f. 1. Mărime (lungime, lăţime sau înălţime) necesară la determinarea întinderii figurilor şi a corpurilor (geometrice). ♢ expr. (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ spec …   Dicționar Român

• extensiune — EXTENSIÚNE, extensiuni, s.f. 1. Dezvoltare, creştere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt îşi lărgeşte înţelesul. ♦ (log.) Sferă. 2. Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxaţii sau de… …   Dicționar Român