împăca

См. также в других словарях:

• împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… …   Dicționar Român

• impaca — s. f. Espécie de grande veado de Angola …   Dicionário da Língua Portuguesa

• concilia — CONCILÍA, conciliez. vb. I. tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergenţele, contradicţiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor. [pr.: li… …   Dicționar Român

• reconcilia — RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [pr.: li a] – Din fr. reconcilier. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RECONCILIÁ vb. v. împăca …   Dicționar Român

• resemna — RESEMNÁ, resemnez, vb. I. refl. A se împăca cu o situaţie grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

• înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… …   Dicționar Român

• acomoda — ACOMODÁ, acomodez, vb. I. refl. A se deprinde cu noi condiţii de viaţă; a se obişnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  ACOMODÁ vb. v. aclimatiza …   Dicționar Român

• capră — CÁPRĂ, capre, s.f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari şi diferenţiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ♢ Capră de stâncă = capră sălbatică,… …   Dicționar Român

• compatibil — COMPATÍBIL, Ă, compatibili, e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcţie, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre… …   Dicționar Român

• împăciui — ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [pr.: ciu i ] – În + pace + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMPĂCIUÍ vb. v.… …   Dicționar Român

• învoi — ÎNVOÍ, învoiesc, vb. IV. 1. refl. recipr. A ajunge la o înţelegere, a cădea de acord, a se înţelege cu cineva. ♦ refl. (pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. refl. A se declara de acord cu ceva, a consimţi la ceva. 3. refl. recipr. (pop.) A trăi în… …   Dicționar Român