(predicare)
31tetto — tét·to s.m. FO 1a. copertura di un edificio solitamente costituita da una o più superfici piane inclinate, formate da una travatura ricoperta da embrici, tegole, coppi o altro materiale impermeabile e poggiate sulle strutture portanti del… …
32apostolo — {{hw}}{{apostolo}}{{/hw}}s. m. 1 Ognuno dei dodici discepoli scelti da Gesù Cristo a predicare l Evangelo. 2 (f. a) (est.) Chi propugna con ardore una dottrina o una fede: un apostolo del socialismo …
33deserto (1) — {{hw}}{{deserto (1)}{{/hw}}agg. 1 Disabitato: città deserta. 2 Incolto o privo di vegetazione: campi deserti. ETIMOLOGIA: dal lat. desertus, part. pass. di deserere ‘abbandonare’. deserto (2) {{hw}}{{deserto (2)}{{/hw}}s. m. 1 (geogr.) Vasto… …
34evangelizzare — {{hw}}{{evangelizzare}}{{/hw}}v. tr. Predicare la parola del Vangelo per convertire alla fede di Cristo …
35predicazione — {{hw}}{{predicazione}}{{/hw}}s. f. 1 Il predicare | (raro) Predica. 2 (ling.) Attribuzione di un predicato a un soggetto …
36verbo — {{hw}}{{verbo}}{{/hw}}s. m. 1 Parola: predicare il verbo di Dio | A verbo a –v, parola per parola | Non dire, non aggiungere, non proferire –v, tacere. 2 Il Verbo, nella teologia cristiana, la seconda persona della Trinità, Gesù Cristo. 3 (ling.) …
37cazanie — CAZÁNIE, cazanii, s.f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. – Din sl. kazanije. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 …
38mărturisire — MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s.f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susţinere. ♦ spec. Depoziţie făcută de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârşită. 2. Destăinuire,… …
39mărturisitură — MĂRTURISITÚRĂ s. v. mărturisire, predicare, propagare, propovăduire, răspândire, spovedanie, spovedire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …
40predica — PREDICÁ, prédic, vb. I. intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ♢ expr. A predica în deşert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ tranz. A recomanda ceva cu insistenţă; a răspândi, a propaga idei,… …
