(negare)
51negazione — {{hw}}{{negazione}}{{/hw}}s. f. 1 Azione del negare | Espressione che nega | Essere la negazione di qlco., essere tutto l opposto di ciò che si dovrebbe: quel ragazzo è la negazione dell ubbidienza. 2 (ling.) Modo della frase che consiste nel… …
52amoralism — AMORALÍSM s.n. Concepţie care preconizează o atitudine indiferentă faţă de morală; faptul de a nu recunoaşte valabilitatea nici unei morale. – Din fr. amoralisme. Trimis de ana zecheru, 27.03.2003. Sursa: DEX 98 amoralísm s. n. Trimis de siveco …
53anticalofilie — ANTICALOFILÍE s.f. (lit.) Respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei. – Anti + calofilie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 anticalofilíe s. f., g. d. art. anticalofilíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …
54antinomism — antinomísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANTINOMÍSM s.n. (fil.) 1. Tendinţă de negare a legilor sau legităţii. 2. Diminuare a unor legi tradiţionale. [< germ. Antinomismus]. Trimis de LauraGellner,… …
55antirealism — ANTIREALÍSM s.n. Negare a realităţii obiective, a existenţei sale, a legilor ei etc. [pr.: re a ] – Din fr. antiréalisme. Trimis de ana zecheru, 29.02.2004. Sursa: DEX 98 antirealísm s. n. (sil. re a ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …
56tagă — TÁGĂ s.f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – cf. t ă g a d ă . Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie,… …
57tăgăduială — TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. eală. Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: du… …
58affermare — [dal lat. affirmare, der. di firmare fermare , col pref. ad ] (io afférmo, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [esprimere apertamente, dare per certo] ▶◀ asserire, attestare, dichiarare, proclamare, ribadire, sostenere. ↑ asseverare, giurare, professare.… …
59assentire — [dal lat. assentire, der. di sentire, col pref. ad , avere un parere ] (io assènto, ecc.). ■ v. intr. (aus. avere ) 1. [dire di sì, dare la propria approvazione, con la prep. a o assol.] ▶◀ accettare (∅), acconsentire, concordare (con),… …
60attestare — attestare1 v. tr. [dal lat. attestari, der. di testis testimone ] (io attèsto, ecc.). 1. a. (giur.) [rendere testimonianza di qualcosa] ▶◀ testimoniare. ‖ giurare. b. (estens.) [riferire o dichiarare come cosa certa: è un avvenimento attestato da …
