(incantare)
21encan — (à l ) [ alɑ̃kɑ̃ ] loc. adv. • encant 1400; lat. médiév. inquantum, du lat. in quantum « pour combien » ♦ Vieilli En vente aux enchères publiques. Mettre, vendre à l encan. ♢ Fig. Livré au plus offrant. La justice était à l encan. ● encan nom… …
22incanter — ⇒INCANTER, verbe trans. Littér. Enchanter au moyen d incantations. Et il parle des Indiens qui (...) passent de longs mois à chercher une formule de trois ou quatre vers pour incanter une rivière, et qui considèrent le lapin, déjà si troublant… …
23enchanter — (an chan té) v. a. 1° Produire une opération surnaturelle sur quelqu un ou quelque chose par des paroles magiques. Armide enchanta la forêt. Merlin enchanta le chevalier. • Assoupis le dragon, enchante la princesse, CORN. Tois. d or, v, 4.… …
24deliciu — DELÍCIU, delicii, s.n. Plăcere deosebit de mare; desfătare. ♦ fig. (fam.) Lucru, fiinţă încântătoare. – Din lat. delicium, fr. délice. Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 Deliciu ≠ aversiune, oroare, repulsie, scârbă Trimis de… …
25elizeic — elizéic adj. m. (sil. ze ic), pl. elizéici; f. sg. elizéică, pl. elizéice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ELIZÉIC, Ă adj. (Liv.) Plin de încântare, paradiziac; ceresc. [cf …
26exaltare — EXALTÁRE, exaltări, s.f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [pr.: eg zal ] – v. exalta. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXALTÁRE s. v. elogiere, glorificare, laudă …
27extaz — EXTÁZ, extaze, s.n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinaţii etc., care apare sub… …
28farmec — FÁRMEC, farmece, s.n. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ♢ loc. adv.… …
29regal — REGÁL2, Ă, regali, e, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. s.n. (livr.), Ospăţ mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). Plăcere… …
30regalare — REGALÁRE, regalări, s.f. (Franţuzism) 1. Acţiunea de a (se) regala. 2. fig. Desfătare, încântare. – v. regala. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 regaláre s. f., g. d. art. regalării; pl. regalări Trimis de siveco …
