(incantare)

  • 11voluptate — VOLUPTÁTE, voluptăţi, s.f. 1. Plăcere mare a simţurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacţie. – Din fr. volupté, lat. voluptas, atis. Trimis de ana zecheru, 01.04.2004. Sursa: DEX 98  Voluptate ≠ calvar Trimis de siveco …

    Dicționar Român

  • 12incantation — [ ɛ̃kɑ̃tasjɔ̃ ] n. f. • XIIIe; bas lat. incantatio, de incantare → enchanter 1 ♦ Emploi de paroles magiques pour opérer un charme, un sortilège; ces paroles. ⇒ enchantement, évocation. « L incantation peut participer à la fois du commandement et… …

    Encyclopédie Universelle

  • 13admira — ADMIRÁ, admír, vb. I. tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  A admira ≠ a dispreţui, a detesta, a nesocoti Trimis de… …

    Dicționar Român

  • 14admiraţie — ADMIRÁŢIE, admiraţii, s.f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. faţă de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiratio. Trimis de ana zecheru, 01.07.2007. Sursa: DEX 98  Admiraţie ≠ dispreţ, repulsie Trimis de… …

    Dicționar Român

  • 15autoîncântare — AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulţumire. [Pr: a u ] – Auto1 + încântare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTOÎNCÂNTÁRE s. automulţumire (Sentiment de autoîncântare.) Trimis de siveco, 09.11.2004. Sursa: Sinonime  autoîncântáre s. f.… …

    Dicționar Român

  • 16delectare — DELECTÁRE, delectări, s.f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încântare; distracţie. – v. delecta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DELECTÁRE s. 1. v. încântare. 2. v. desfătare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… …

    Dicționar Român

  • 17desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98  DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… …

    Dicționar Român

  • 18furoare — FUROÁRE, furori, s.f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (fam.; în expr.) A face furori = a provoca admiraţie, senzaţie, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor …

    Dicționar Român

  • 19Incantation — An incantation or incantations are the words spoken during a ritual, either a hymn or prayer invoking or praising a deity, or in magic, occultism, witchcraft with the intention of casting a spell or an object or a person. The term derives from… …

    Wikipedia

  • 20encantar — (Derivado de contar.) ► verbo transitivo 1 OCULTISMO Ejercer artes de magia sobre una persona o cosa: ■ el mago encantó a la princesa. SINÓNIMO hechizar 2 Gustar una cosa o persona a otra: ■ me encanta bailar …

    Enciclopedia Universal