(elaborare)
101inspira — INSPIRÁ, inspír, vb. I. 1. intranz. A inhala aer în plămâni. 2. tranz. fig. A face să se nască în conştiinţa cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera. ♦ spec. A provoca cuiva avântul creaţiei artistice; a insufla (2). 3. refl. fig. (Cu… …
102inventare — INVENTÁRE, inventări, s.f. Acţiunea de a inventa şi rezultatul ei; născocire, scornire. – v. inventa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INVENTÁRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire,… …
103izopatie — IZOPATÍE s. f. elaborare, de către organismul atins de o boală, de substanţe care permit a combate însăşi această boală. (< fr. isopathie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …
104izvodire — IZVODÍRE, izvodiri, s.f. (înv.) Acţiunea de a (se) izvodi şi rezultatul ei. – v. izvodi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IZVODÍRE s. v. alcătuire, compunere, con cepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, întocmire, născocire …
105lucru — LÚCRU, lucruri, s.n. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ♢ Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoaşterea… …
106oboseală — OBOSEÁLĂ, oboseli, s.f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ p. anal. (tehn.) Scădere a rezistenţei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a… …
107oţelar — OŢELÁR, oţelari, s.m. Muncitor calificat care efectuează într o oţelărie2 operaţiile de elaborare a şarjei de oţel. – Oţel + suf. ar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 oţelár s. m., pl. oţelári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …
108profesiogramă — PROFESIOGRÁMĂ, profesiograme, s.f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activităţi profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice şi al repausului într o zi de muncă. [pr.: si o ] – Din germ. Professiogramm. Trimis …
109protodoric — PROTODÓRIC, Ă, protodorici, ce, adj. Care aparţine doricului primar din sec. VII VI a. cr. – Din fr. protodorique. Trimis de ana zecheru, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 protodóric adj. m. doric Trimis de siveco, 10.08.20 …
110redacţie — REDÁCŢIE, redacţii, s.f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicaţie, o… …
