'tuba
1tuba — tuba …
2TUBA — Tyrrhenorum inventum, Plin. l. 7. c. 56. a tubo, seu canali, quem refert, dicta, priscis Graecis ignota fuit. Unde illos, Tubarum locô, conchis uti consuevisse, legimus, apud Hesychium, Κόχλοις τοῖς ςθαλαττίοις ἐχρῶντο, πρὸ τῆς τῶ σαλπίγγων… …
3tubă — TÚBĂ, tube, s.f. Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr un pavilion larg, un tub răsucit şi un mecanism de pistoane. – Din fr., lat. tuba. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 túbă s. f., g. d. art.… …
4Tuba — Sf (ein Blasinstrument) per. Wortschatz fach. (18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. tuba Blasinstrument, Trompete, Röhre . Ebenso nndl. tuba, ne. tuba, nfrz. tuba, nschw. tuba, nisl. túpa; Tube. ✎ Relleke (1980), 175; DF 5 (1981), 521f.… …
5tuba — s. f. [Brasil] Lugar onde há muitas pessoas ou coisas reunidas. = TIBA ‣ Etimologia: origem duvidosa tuba s. f. 1. [Linguagem poética] Trombeta. 2. [Música] Instrumento musical de metal com som de baixo. = BOMBARDÃO 3. [Figurado] Estilo… …
6tuba — TUBÁ, tubez, vb. I. tranz. A consolida pereţii unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 tubá vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 …
7Tuba — Tu ba, n. [L., trumpet.] (Mus.) (a) An ancient trumpet. (b) A sax tuba. See {Sax tuba}. [1913 Webster] …
8tuba — 1852, from Fr. tuba, from L. tuba (pl. tubæ) straight bronze war trumpet (as opposed to the crooked bucina), related to tubus (see TUBE (Cf. tube)) …
9tuba — túba ž DEFINICIJA 1. cijev zatvorena s jedne strane, sa zatvaračem na zavrtanj, za kreme, paste, ljepila itd. 2. glazb. a. kod starih Rimljana vrsta vojničke, uspravne trublje b. limeni puhaći instrument najdubljeg registra, ubraja se u porodicu… …
10tuba — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. tubabie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} urządzenie do wzmacniania głosu przy porozumiewaniu się na odległość, w kształcie rury z rozszerzonym końcem, wykonane z plastiku lub… …
