- mugitor
-
mūgītor, ōris m. [ mugio ]ревущий, гудящий (Vesuvius VF)
Латинско-русский словарь. 2003.
Латинско-русский словарь. 2003.
mugitor — MUGITÓR, OÁRE, mugitori, oare, adj. 1. (Despre unele animale) Care mugeşte (I); mugind. 2. p. anal. (Despre ape, furtuni) Care vuieşte, care urlă cu putere. – Mugi + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUGITÓR adj. (rar)… … Dicționar Român
mugind — MUGÍND, Ă, muginzi, de, adj. Mugitor. – v. mugi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUGÍND adj. v. mugitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mugínd adj. m … Dicționar Român
VESBIUS sive VESVIUS et VESUVIUS — VESBIUS, sive VESVIUS, et VESUVIUS Val. Flaccus, l. 3. v. 209. Magis ut mugitor anhelat Vesbius. Vide Vesevus … Hofmann J. Lexicon universale
mugi — MUGÍ, pers. 3 mugeşte, vb. IV. intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. p. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale,… … Dicționar Român
vuitor — VUITÓR, OÁRE, vuitori, oare, adj. (Rar) Care vuieşte. [pr.: vu i ] – Vui + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 vuitór adj. m., pl. vuitóri; f. sg. şi … Dicționar Român