- enuntiativus
- ēnūntiātīvus, a, um [ enuntio ]относящийся к высказыванию, высказывающий, повествующий Sen
Латинско-русский словарь. 2003.
Латинско-русский словарь. 2003.
énonciatif — énonciatif, ive [ enɔ̃sjatif, iv ] adj. • 1386; lat. enuntiativus ♦ Didact. Qui sert à énoncer. Gramm. Proposition énonciative, qui exprime, sans tension affective, un fait positif ou négatif (opposé à interrogative, exclamative). ● énonciatif,… … Encyclopédie Universelle
énonciative — ● énonciatif, énonciative adjectif (bas latin enuntiativus, qui énonce) Relatif à l énonciation. ● énonciatif, énonciative (expressions) adjectif (bas latin enuntiativus, qui énonce) Phrase énonciative, synonyme de phrase … Encyclopédie Universelle
enunţiativ — ENUNŢIATÍV, Ă, enunţiativi, e, adj. Care conţine o enunţare. ♢ Propoziţie enunţiativă = propoziţie care exprimă o constatare, prezentând o acţiune sau o stare ca reală. [pr.: ţi a ] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
Enunciative — E*nun ci*a*tive, a. [L. enuntiativus, ciativus.] Pertaining to, or containing, enunciation; declarative. Ayliffe. {E*nun ci*a*tive*ly}, adv. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Enunciatively — Enunciative E*nun ci*a*tive, a. [L. enuntiativus, ciativus.] Pertaining to, or containing, enunciation; declarative. Ayliffe. {E*nun ci*a*tive*ly}, adv. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
enunciativo — ► adjetivo 1 Que enuncia. 2 LINGÜÍSTICA Se refiere al enunciado u oración afirmativa o negativa que expresa un juicio sin interrogación ni exclamación. * * * enunciativo, a adj. Utilizado para enunciar. ⊚ Gram. Se aplica a la expresión con que se … Enciclopedia Universal
énonciatif — énonciatif, ive (é non si a tif, ti v ) adj. Qui énonce. Terme énonciatif. Mots énonciatifs, nom donné par Beauzée aux mots qui énoncent une idée précise, par opposition aux mots affectifs, c est à dire aux interjections qui n expriment qu une… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
enunciativo — agg. [dal lat. enuntiativus ]. 1. [che serve a enunciare: termini e. ] ▶◀ espositivo, espressivo. 2. (gramm.) [di proposizione con cui si afferma o enuncia qualche cosa] ▶◀ dichiarativo … Enciclopedia Italiana
enunciative — 1530s, from L. enuntiativus, from enuntiare (see ENUNCIATE (Cf. enunciate)) … Etymology dictionary
enunciativo — enunciativo, va (Del lat. enuntiatīvus). 1. adj. Que enuncia. 2. Ling. Dicho de una oración: Que afirma o niega … Diccionario de la lengua española