- disjuncte
- disjūnctē [ disjunctus ]раздельно, отдельно, обособленно Dig; в форме альтернативы (quae disjunctius dicuntur C)
Латинско-русский словарь. 2003.
disjuncte
Смотреть что такое "disjuncte" в других словарях:
disjunct — DISJÚNCT, Ă, disjuncţi, te, adj. (Rar) Disjunctiv. ♢ (mat.) Mulţimi disjuncte = mulţimi care nu au nici un element comun. – Din lat. disjunctus. cf. fr. d i s j o i n t . Trimis de LauraGellner, 20.11.2007. Sursa: DEX 98 DISJÚNCT adj. v.… … Dicționar Român
partiţie — PARTÍŢIE1 s.f. v. partiţiune. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PARTÍŢIE2, partiţii, s.f. 1. (mat.; în expr.) Partiţie a unei mulţimi = mulţime formată din submulţimi ale unei mulţimi date, disjuncte două câte două şi a căror… … Dicționar Român
disjúnct — adj. m., pl. disjúncţi; f. sg. disjúnctã (sil. junc ), pl. disjúncte … Romanian orthography
graf — GRAF1, grafi, s.m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRAF2, grafe şi grafuri, s.n. (mat.) Ansamblu a două mulţimi disjuncte, între care s a stabilit o corespondenţă. ♢ Teoria grafelor = disciplină … Dicționar Român
mulţime — MULŢÍME, mulţimi, s.f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de fiinţe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populaţiei; colectivitate. 3. (mat.) Ansamblu de… … Dicționar Român
