arabile
Смотреть что такое "arabile" в других словарях:
arabile — a·rà·bi·le agg. CO che si può arare: campo, terra arabile Contrari: inarabile. {{line}} {{/line}} DATA: 1320. ETIMO: dal lat. arabĭle(m), v. anche arare … Dizionario italiano
arabile — {{hw}}{{arabile}}{{/hw}}agg. Che si può arare … Enciclopedia di italiano
arabile — pl.m. e f. arabili … Dizionario dei sinonimi e contrari
agrogeologie — AGROGEOLOGÍE s.f. Ştiinţă agricolă care se ocupă cu studiul rocilor pe care s au format soluri arabile; vechea denumire a pedologiei. [pr.: ge o ] – Din fr. agrogéologie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AGROGEOLOGÍE s. – v.… … Dicționar Român
arabil — ARÁBIL, Ă, arabili, e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat şi cultivat; arător. – Din fr. arable, lat. arabilis. Trimis de ana zecheru, 08.03.2004. Sursa: DEX 98 ARÁBIL adj. cultivabil, (rar) arător. (Pământ arabil.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
inarabile — i·na·rà·bi·le agg. CO di terreno, campo e sim., che non si presta all aratura Contrari: arabile. {{line}} {{/line}} DATA: av. 1704. ETIMO: der. di arabile con 2in … Dizionario italiano
ANDELANGUS — vox crebro occurrens in veter. traditionum Chartis, hâc ferme semper formulâ: Per festucam atque per andelangum tradere, donare; praesertim in Formulis Lindenbrog. Per festucam, et andelaginem (nam et haec formatio vocis est) et per ramos arborum … Hofmann J. Lexicon universale
rinnovo — rin·nò·vo s.m. 1. AU il rinnovare, il rinnovarsi e il loro risultato: il rinnovo di un abbonamento, di un documento; proroga: chiedere, ottenere il rinnovo di un contratto; ripetizione: accetti il rinnovo delle mie scuse, dei nostri migliori… … Dizionario italiano
arábil — adj. m., pl. arábili; f. sg. arábilã, pl. arábile … Romanian orthography
iriga — IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigaţii pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într un organism, într un organ, într un ţesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
pomost — pomóst, pomósturi, s.n. (înv. şi reg.) 1. strat de pământ, pentru pardoseala caselor ţărăneşti; pământ frământat pentru lipit pereţii caselor ţărăneşti; pomosteală. 2. loc pe care se construieşte o casă, vatra casei (cu ieşire la drum). 3. avere… … Dicționar Român
