Итальяно-русский словарь. 2003.
invocare — INVOCÁRE, invocări, s.f. Acţiunea de a invoca şi rezultatul ei. – v. invoca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INVOCÁRE s. invocaţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime invocáre s. f., g. d. art. invocării; pl. invocări … Dicționar Român
invocare — v. tr. [dal lat. invŏcare, der. di vocare chiamare , col pref. in in 1 ] (io invòco, tu invòchi, ecc.). 1. [chiamare con tono di preghiera, soprattutto per avere assistenza, conforto e sim.: i. Dio o il nome di Dio ] ▶◀ implorare, scongiurare,… … Enciclopedia Italiana
invocare — index invoke Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
invocare — in·vo·cà·re v.tr. (io invòco) AU 1. chiamare, rivolgersi con preghiere per ottenere aiuto, conforto: invocare Dio, invocare la Madonna Sinonimi: implorare, supplicare. 2. chiedere ad alta voce, implorare, supplicare: invocare aiuto, invocare la… … Dizionario italiano
invocare — {{hw}}{{invocare}}{{/hw}}v. tr. (io invoco , tu invochi ) 1 Chiamare con fervore o con desiderio, mediante preghiere e sim.: invocare Dio. 2 Chiedere con grande insistenza: invocare la grazia | Ambire, desiderare vivamente: invocare la pace. 3… … Enciclopedia di italiano
invocare — v. tr. 1. (Dio, ecc.) chiamare, fare appello □ supplicare, scongiurare, pregare, implorare, impetrare CONTR. maledire, esecrare, imprecare, sacramentare (pop.) 2. chiedere, richiedere, gridare, domandare □ ambire, sognare, desiderare CONTR. dare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
invoquer — [ ɛ̃vɔke ] v. tr. <conjug. : 1> • 1397; lat. invocare 1 ♦ Appeler à l aide par des prières. ⇒ conjurer, prier. Invoquer Dieu. « une image de saint qu on peut invoquer à l heure du danger » (Gautier). Invoquer les Muses. Par ext. Implorer,… … Encyclopédie Universelle
alegaţie — ALEGÁŢIE, alegaţii, s.f. (jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii făcute sau pentru a justifica ceva. [var.: (înv.) alegaţiúne s.f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, onis. Trimis de ana… … Dicționar Român
invoca — INVOCÁ, invóc, vb. I. tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susţinerea unei afirmaţii. – Din fr. invoquer, lat. invocare. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
invocar — (Del lat. invocare, llamar a un lugar.) ► verbo transitivo 1 Pedir ayuda o protección a una persona o divinidad: ■ invocó la protección divina. SE CONJUGA COMO sacar SINÓNIMO implorar 2 Acogerse a un ley, una costumbre o un hecho para justificar… … Enciclopedia Universal
pregare — pre·gà·re v.tr. (io prègo) FO 1. chiedere umilmente qcs. a qcn.: ti prego di ascoltarmi; lo pregò di un favore; pregò suo fratello che lo aiutasse; pregare qcn. per qcs., per ottenerla | farsi pregare, non concedere facilmente ciò che viene… … Dizionario italiano
