pranzare
Смотреть что такое "pranzare" в других словарях:
prânzare — PRÂNZÁRE s.f. (pop.) Acţiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – v. prânzi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRÂNZÁRE s. v. banchet, dejun, masă, ospăţ, praznic, prânz. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
pranzare — /pran dzare/ v. intr. [der. di pranzo ] (aus. avere ). [consumare il pranzo: ho invitato degli amici a p. da noi ] ▶◀ (tosc.) desinare, (non com.) fare colazione. ⇑ mangiare, (non com.) pasteggiare. ◀▶ cenare … Enciclopedia Italiana
pranzare — pran·zà·re v.intr. (avere) CO consumare il pranzo: abbiamo pranzato in una tavola calda, pranzare alle 13 {{line}} {{/line}} DATA: fine XIII sec … Dizionario italiano
pranzare — {{hw}}{{pranzare}}{{/hw}}v. intr. ( aus. avere ) Consumare il pranzo: pranzare in trattoria, a casa … Enciclopedia di italiano
pranzare — v. intr. desinare, fare pranzo □ mangiare, banchettare, pasteggiare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
ripranzare — ri·pran·zà·re v.intr. (avere) CO pranzare di nuovo {{line}} {{/line}} DATA: av. 1736. ETIMO: der. di pranzare con ri … Dizionario italiano
prânz — PRÂNZ, prânzuri, s.n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ♢ (pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau ţăranii în… … Dicționar Român
Tuscan dialect — Infobox Language name=Tuscan nativename=Toscano states=flag|Italy region=Tuscany except the Province of Massa Carrara speakers=3,500,000 familycolor=Indo European fam2=Italic fam3=Romance fam4=Italo Western fam5=Italo Dalmatian fam6=Italian… … Wikipedia
Тосканский диалект — Самоназвание: Dialetto toscano Страны: Италия … Википедия
cenare — ce·nà·re v.intr., v.tr. (io cèno) 1. v.intr. (avere) AU consumare la cena: stasera ceniamo insieme, abbiamo cenato in un ottimo ristorante, cenare fuori, cenare alle otto in punto 2. v.tr. LE mangiare per cena: egli ed ella cenarono un poco di… … Dizionario italiano
desinare — 1de·si·nà·re s.m. RE tosc. pasto principale, pranzo {{line}} {{/line}} DATA: 2Є metà XIII sec. ETIMO: der. di 2desinare. 2de·si·nà·re v.intr., v.tr. (io désino) 1. v.intr. (avere) RE tosc., pranzare 2. v.tr. OB mangiare {{line}} {{/line}} DATA:… … Dizionario italiano
