- plenitudine
- plenitùdine f lett 1) полнота; совершенство 2) rar множество
Итальяно-русский словарь. 2003.
plenitudine
Смотреть что такое "plenitudine" в других словарях:
plenitudine — PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârşire. ♢ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, inis.… … Dicționar Român
plenitudine — /pleni tudine/ s.f. [dal lat. plenitudo dĭnis, der. di plenus pieno ], lett. 1. [perfezione di un sentimento, di una condizione e sim.: p. di gioia ] ▶◀ compiutezza, completezza, pienezza. 2. [gran numero di persone: Né l interporsi tra l disopra … Enciclopedia Italiana
plenitudine — ple·ni·tù·di·ne s.f. LE 1. pienezza | perfezione: tutto era plenitudine e pace (D Annunzio) 2. abbondanza, grande quantità; moltitudine: tanta plenitudine volante | impediva la vista e lo splendore (Dante) {{line}} {{/line}} DATA: 1304. ETIMO:… … Dizionario italiano
plenitudine — {{hw}}{{plenitudine}}{{/hw}}s. f. (lett.) Pienezza … Enciclopedia di italiano
plenitúdine — s. f., g. d. art. plenitúdinii … Romanian orthography
plenitudine — pl.f. plenitudini … Dizionario dei sinonimi e contrari
plenitudine — s. f. (lett.) pienezza, compiutezza, perfezione … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
Папство — Содержание: внешняя история папства. Папские выборы. Список пап. Развитие теории папской власти. Внешняя история. Титул Папа (греч. πάππας = отец) до конца V в. употреблялся как почетное наименование всех епископов; с конца V в. он относился,… … Энциклопедический словарь Ф.А. Брокгауза и И.А. Ефрона
deplinătate — DEPLINĂTÁTE s.f. Faptul de a fi deplin, desăvârşit; perfecţiune, plenitudine. – Deplin + suf. ătate. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPLINĂTÁTE s. 1. integritate, plenitudine. (În deplinătate facultăţilor mintale.) 2. v. desăvârşire … Dicționar Român
pienitudine — pie·ni·tù·di·ne s.f. OB pienezza, plenitudine {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: lat. plenitūdĭne(m), v. anche 1pieno … Dizionario italiano
plin — PLIN, Ă, plini, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o… … Dicționar Român
