Итальяно-русский словарь. 2003.
înfrângere — ÎNFRẤNGERE, înfrângeri, s.f. Acţiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii. – v. înfrânge. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înfrângere ≠ biruinţă, izbândă, succes, triumf, victorie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
infrangere — /in frandʒere/ [der. di frangere, col pref. in 1] (coniug. come frangere ), lett. ■ v. tr. 1. [mandare in pezzi, spec. oggetti di vetro e sim.: i. una vetrina ] ▶◀ fracassare, frantumare, rompere, sfasciare, spaccare, spezzare. ↓ incrinare. 2.… … Enciclopedia Italiana
infrangere — in·fràn·ge·re v.tr. CO 1. mandare in frantumi, rompere: infrangere un vetro, un vaso di porcellana Sinonimi: fracassare, frantumare, rompere. 2. estens., sbaragliare: infrangere l assalto nemico, la resistenza degli avversari Sinonimi: rompere,… … Dizionario italiano
infrangere — {{hw}}{{infrangere}}{{/hw}}A v. tr. ( coniug. come frangere ) 1 Spezzare qlco. in molte parti (anche fig.): infrangere un oggetto fragile, l ostilità nemica; SIN. Rompere. 2 Trasgredire, violare: infrangere un divieto. B v. intr. pron. 1… … Enciclopedia di italiano
infrangere — A v. tr. 1. rompere, frantumare, fracassare, fare a pezzi, sfasciare, spaccare, stritolare, frangere, sfracellare, sminuzzare □ (fig., sogni, speranze, ecc.) spezzare, distruggere CONTR. accomodare, raccomodare, racconciare, rappezzare, riparare… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
enfreindre — [ ɑ̃frɛ̃dr ] v. tr. <conjug. : 52> • enfraindre fin XIe; lat. pop. °infrangere, class. infringere, d apr. frangere « briser » → infraction ♦ Littér. Ne pas respecter (un engagement, une loi). ⇒ contrevenir, désobéir (à), transgresser,… … Encyclopédie Universelle
infraction — [ ɛ̃fraksjɔ̃ ] n. f. • 1250; lat. infractio, de frangere « briser » → enfreindre 1 ♦ Violation d un engagement, d une loi, d une convention. ⇒ contravention, dérogation, faute, manquement, rupture, transgression. Infraction à une règle, au… … Encyclopédie Universelle
rompere — róm·pe·re v.tr. e intr. (io rómpo) FO 1a. v.tr., spezzare in due o più parti: rompere un bastone, rompere la chiave nella toppa | mandare in pezzi, infrangere: rompere un vaso, rompere un piatto | frantumare: rompere le zolle, rompere i cubetti… … Dizionario italiano
eşec — EŞÉC, eşecuri, s.n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereuşită într o acţiune. – Din fr. échec. Trimis de LauraGellner, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 Eşec ≠ reuşită, succes, victorie Trimis de siveco, 23.01.2007. Sursa: Antonime EŞÉC s. 1.… … Dicționar Român
înfrânge — ÎNFRẤNGE, înfrấng, vb. III. tranz. A învinge, a birui, a bate (în luptă). ♦ A şi stăpâni o anumită stare sufletească. ♦ (Rar) A nesocoti voinţa cuiva, a călca o lege, o dispoziţie etc. [Perf. s. înfrânsei, part. înfrânt] – lat. infrangere. Trimis … Dicționar Român
convenzione — con·ven·zió·ne s.f. CO 1. patto, accordo stipulato tra persone, enti o stati per regolare questioni comuni o per la prestazione di determinati servizi: convenzione militare, commerciale, doganale; stipulare, concludere, osservare, infrangere una… … Dizionario italiano
