- diserrare
-
книжн.см. disserrare
Итальяно-русский словарь. 2003.
Итальяно-русский словарь. 2003.
diserrare — v. disserrare … Enciclopedia Italiana
diserrare — di·ser·rà·re v.tr. var. → disserrare … Dizionario italiano
deşira — DEŞIRÁ, deşir, vb. I. refl. 1. (Despre obiecte înşirate pe aţă, în special despre mărgele) A ieşi de pe aţa pe care au fost înşirate (adesea căzând şi împrăştiindu se). ♢ tranz. Deşiră mărgele. 2. (Despre aţa înfăşurată pe ghem sau despre gheme)… … Dicționar Român
diserrato — di·ser·rà·to p.pass., agg. → diserrare … Dizionario italiano
disserrare — dis·ser·rà·re v.tr. (io dissèrro) LE 1. aprire: porta alcuna ... mai si disserra (Tasso) | fig., mandar fuori, liberare; manifestare: quello aspetto che pietà disserra (Dante) 2. vibrare, sferrare: costui ch oggi disserra | colpi mortali… … Dizionario italiano
disserrare — (ant. diserrare) [der. di serrare, col pref. dis 1] (io dissèrro, ant. disèrro, ecc.), lett. ■ v. tr. 1. [rendere aperto] ▶◀ aprire, dischiudere, schiudere. ◀▶ chiudere, serrare. 2. (fig.) [far conoscere, rendere manifesto: con quello aspetto che … Enciclopedia Italiana