dolere — /do lere/ [lat. dŏlēre ] (pres. indic. dòlgo, duòli, duòle, doliamo, doléte, dòlgono ; pres. cong. dòlga,... doliamo, doliate, dòlgano ; imperat. duòli, doléte ; fut. dorrò, ecc.; condiz. dorrèi, ecc.; pass. rem. dòlsi [ant. dòlvi, dòlfi ],… … Enciclopedia Italiana
dolere — do·lé·re v.intr. (io dòlgo; essere) CO 1. far male, procurare dolore: mi duole la schiena, gli duole un dente 2. con il verbo alla 3Є pers. sing., rincrescere, dispiacere: mi duole di non poter venire 3. LE provocare danno: duolmi il tuo fato |… … Dizionario italiano
dolere — {{hw}}{{dolere}}{{/hw}}A v. intr. (pres. io dolgo , tu duoli , egli duole , noi doliamo o dogliamo , voi dolete , essi dolgono ; imperf. io dolevo ; pass. rem. io dolsi , tu dolesti ; fut. io dorrò ; condiz. pres. io dorrei , tu dorresti ;… … Enciclopedia di italiano
dolere — A v. intr. 1. (di parte del corpo) far male 2. dispiacere, rincrescere □ angosciare, arrecare dolore CONTR. dare gioia, confortare, consolare □ essere contento, godere B dolersi v. intr. pron … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
Dör — dolere … Mini Vocabolario milanese italiano
dàl — dolere, patire un dolore fisico o morale, soffrire … Dizionario Materano
dolent — dolent, ente [ dɔlɑ̃, ɑ̃t ] adj. • XIe; lat. pop. °dolentus, class. dolens, entis, de dolere « souffrir »; cf. doléance 1 ♦ Littér. Qui est affecté par une souffrance physique, un mauvais état de santé. « Il éprouvait à parer son corps dolent [ … Encyclopédie Universelle
durea — DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II. tranz. 1. A face să simtă o suferinţă fizică. ♢ expr. A atinge pe cineva unde l doare = a spune cuiva în mod intenţionat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuţie un subiect neplăcut pentru interlocutor … Dicționar Român
doler — (Del lat. dolere.) ► verbo intransitivo 1 MEDICINA Padecer o sufrir dolor físico: ■ me duele la cabeza. SE CONJUGA COMO mover 2 Causar repugnancia o disgusto hacer una cosa, sentir pesar: ■ me duele tener que decirte una cosa tan desagradable. ►… … Enciclopedia Universal
indolence — [ ɛ̃dɔlɑ̃s ] n. f. • 1557; h. XIVe; lat. indolentia, de dolere « souffrir » 1 ♦ Vx État d une personne qui ne souffre pas. ⇒ insensibilité. ♢ Vx Le fait d être indolore. 2 ♦ (XVIIe) Mod. Disposition à éviter le m … Encyclopédie Universelle
ridolere — ri·do·lé·re v.intr. (io ridòlgo; essere) CO dolere di nuovo {{line}} {{/line}} DATA: av. 1306. ETIMO: der. di dolere con ri . NOTA GRAMMATICALE: per la coniugazione vd. dolere … Dizionario italiano
