- digrumare
- digrumare vt tosc 1) v. ruminare 2) fam есть с жадностью 3) fig не спеша обдумывать; пережёвывать (разг)
Итальяно-русский словарь. 2003.
digrumare
Смотреть что такое "digrumare" в других словарях:
digrumare — di·gru·mà·re v.tr. RE tosc. ruminare; anche fig., rimuginare pensieri, idee, ragionamenti {{line}} {{/line}} DATA: av. 1588. ETIMO: prob. der. del lat. tardo gruma pelle, buccia con 1di e 1 are, cfr. lat. rumigāre ruminare … Dizionario italiano
digruma — di·grù·ma s.f. RE tosc. voracità {{line}} {{/line}} DATA: 1869. ETIMO: der. di digrumare … Dizionario italiano
digrumato — di·gru·mà·to p.pass., agg. → digrumare … Dizionario italiano
grumaz — GRUMÁZ, grumaji [(înv.) grumazi], s.m. 1. (pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ♢ expr. A şi pleca grumazul (în faţa cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A şi îndoi grumazul = a renunţa la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul… … Dicționar Român
ruminare — v. tr. [lat. rūmĭnare, der. di rumen rumine ] (io rùmino, ecc.). 1. (zool.) [eseguire la doppia masticazione del cibo, detto di animali come la mucca, il bue, la pecora, il cammello] ▶◀ Ⓖ (tosc.) digrumare, Ⓖ rimasticare. 2. (estens.) [di persona … Enciclopedia Italiana
