ábsida

ábsida
f архит.
апсида

Большой испано-русский и русско-испанский словарь. 2003.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Смотреть что такое "ábsida" в других словарях:

  • absidă — absídă s. f. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABSÍDĂ, abside, s.f. Nişă semicirculară sau poligonală care… …   Dicționar Român

  • ábsida — f. Ábside. * * * ábsida. f. Arq. ábside …   Enciclopedia Universal

  • ábsida — f. Arq. ábside …   Diccionario de la lengua española

  • ABSIDA vel APSIDA — ABSIDA, vel APSIDA Graec. Α᾿ψὶς, fornicis curvatura. Glossar. Graec. et Lat. ἀψὶς, forfex, arcus, fornix. Per p scribitur, apud Hieron. l. 2 in Ep. ad Ephes. In summo caeli fornice, et ut ipso verhô utar, abside, etc. quod Graeco magis conveniens …   Hofmann J. Lexicon universale

  • àbsida — àb|si|da Mot Esdrúixol Nom femení …   Diccionari Català-Català

  • absida — àb·si·da s.f., s.m. OB var. → abside {{line}} {{/line}} NOTA GRAMMATICALE: pl. absidi …   Dizionario italiano

  • absídã — (arhit.) s. f., g. d. art. absídei; pl. absíde …   Romanian orthography

  • abside — [ apsid ] n. f. • 1562; bas lat. absida, gr. hapsis « voûte » ♦ Partie arrondie en hémicycle de certaines églises, derrière le chœur (⇒ chevet). ⊗ HOM. Apside. ● abside nom féminin (bas latin absida, du grec hapsis, idos, cercle, voûte) Espace de …   Encyclopédie Universelle

  • absidiolă — absidiólă s. f. mică absidă. (< fr. absidiole) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABSIDIÓLĂ, absidiole, s.f. 1. Mică absidă laterală la unele bazilici romane. 2. Mică absidă lângă altar la bisericile creştine. [pr.: di o ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • absidial — absidiál, ă adj. referitor la absidă. (< fr. absidial) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABSIDIÁL, Ă, absidiali, e, adj. Care ţine de absidă; privitor la absidă. [pr.: di al. – var.: absidál, ă adj.] – Din fr. absidal. Trimis de ana z …   Dicționar Român

  • deambulatoriu — DEAMBULATÓRIU, IE, deambulatorii, adj., s.n. 1. adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. s.n. Loc de circulaţie în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [pr.: de… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»