- copula
- Crust, копула
English-Russian dictionary of geology. 2011.
copula
Смотреть что такое "copula" в других словарях:
copulă — CÓPULĂ, copule, s.f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula. Trimis de IoanSoleriu, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 CÓPULĂ s. (gram.) verb copulativ. Trimis de siveco, 05.08 … Dicționar Român
cópula — f. med. Ligadura o atadura de una cosa con otra. ⊆ anat. Parte u órgano que conecta. ⊆ sex. Coito. Medical Dictionary. 2011 … Diccionario médico
COPULA — apud Capitolin. Maximino Iuniore, c. 1. Dextrocherium cum copula de hyacinthis quatuor etc. ea pars dextrocherii est. quâ iungitur et copulatur; vel taenia potius utrâque dextrocherii parte pendens, quâ dextrocherium alligabatur. Gloss. Copula,… … Hofmann J. Lexicon universale
Copula — ist ein Begriff aus der Mathematik, siehe Copula (Mathematik) aus der Linguistik, siehe Kopula aus der Musik, siehe Copula (Musik) Diese Seite ist eine Begriffsklärung zur Unterscheidung mehrerer … Deutsch Wikipedia
copula — copulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. copuleáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COPULÁ vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler] … Dicționar Român
cópula — sustantivo femenino 1. Unión de una cosa con otra: De la cópula de los dos gametos se origina la célula huevo. 2. Unión sexual del macho y la hembra: Antes de la cópula en muchas especies animales el macho realiza un largo galanteo a la hembra.… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
copula — / kɔpula/ s.f. [dal lat. copula legame, congiunzione ]. 1. (fisiol.) [congiungimento sessuale] ▶◀ accoppiamento, amore, amplesso, coito, congiunzione (carnale), (non com.) copulazione, rapporto (sessuale), (volg.) scopata. 2. (gramm.) [elemento… … Enciclopedia Italiana
copula — linking verb, 1640s, from L. copula that which binds, rope, band, bond (see COPULATE (Cf. copulate)) … Etymology dictionary
cópula — s. f. 1. Relação ou ato sexual. = COITO, CONCÚBITO, COPULAÇÃO 2. União, junção. 3. [Gramática] Verbo que une o sujeito ao nome predicativo do sujeito. = VERBO COPULATIVO ‣ Etimologia: latim copula, ae, laço, correia, gancho, união, casamento … Dicionário da Língua Portuguesa
Copula — Cop u*la, n. [L., bond, band. See {Couple}.] 1. (Logic & Gram.) The word which unites the subject and predicate. [1913 Webster] 2. (Mus.) The stop which connects the manuals, or the manuals with the pedals; called also {coupler}. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Copŭla — (lat.), 1) Band, Verbindung; so C. carnalis, fleischliche Vermischung, od. die Verwandtschaft[432] od. Schwägerschaft, welche durch den Beischlaf erfolgt; 2) (Gramm.), der Satztheil, welcher das Subject mit dem Prädicat verbindet; sie ist… … Pierer's Universal-Lexikon
