tonare
1tonare — TONÁRE s.f. 1. Acoperire a părţilor albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat de cerneală. 2. (fot.) Virare. – Din ton2. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tonáre s. f., g. d. art. tonării Trimis de siveco,… …
2tonare — v. tuonare …
3tonare — to·nà·re v.intr. BU var. → tuonare …
4tonare — {{hw}}{{tonare}}{{/hw}}V. tuonare …
5tonare — V. tuonare …
6tonner — [ tɔne ] v. intr. <conjug. : 1> • v. 1120; lat. tonare 1 ♦ Rare Faire éclater le tonnerre. Jupiter tonne. ⇒ tonnant. « un vacarme à ne pas entendre Dieu tonner » (Mérimée). « le ciel qui tonne, grêle et pleut à torrents » (Sainte Beuve). 2… …
7tuna — TUNÁ, tun, vb. I. 1. intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranz. impers. (reg.; în imprecaţii) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic;… …
8tronar — (Del lat. tonare.) ► verbo impers 1 METEOROLOGÍA Producirse truenos: ■ me han dicho que ha estado tronando pero no lo he oído. SE CONJUGA COMO contar ► verbo intransitivo 2 Producir una cosa un ruido fuerte: ■ las escopetas de los cazadores… …
9étonner — (é to né) v. a. 1° Causer un ébranlement. Le coup lui a étonné la tête. Terme de vétérinaire. Se dit du sabot d un cheval qui se heurte violemment à quelque obstacle. Ce cheval s est étonné le pied. Terme de mineur. Étonner la roche,… …
10antiton — ANTITÓN s.n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică şi acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 antitón s. n. Trimis de siveco, 10.08 …
