rasare

  • 1rasare — /ra zare/ [der. di raso ]. ■ v. tr. 1. a. [tagliare via la barba col rasoio in modo che la superficie della pelle diventi liscia: farsi r. dal barbiere ] ▶◀ [➨ radere (1. b)]. b. [tagliare i capelli a zero, anche nell espressione r. a zero ] ▶◀  …

    Enciclopedia Italiana

  • 2rasare — ra·sà·re, ra·sà·re v.tr. AD 1. tagliare peli superflui o capelli col rasoio: rasare la barba, i baffi | radere, spec. fino alla cute: rasare la testa a zero | sottoporre qcn. al taglio della barba o radergli i capelli: ti sei fatto rasare? 2.… …

    Dizionario italiano

  • 3rasare — {{hw}}{{rasare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Tagliare i peli col rasoio: rasare la barba | Rasare a zero, tagliare i capelli fino alla radice. 2 Pareggiare levando le sporgenze: rasare la siepe. B v. rifl. Tagliarsi i peli col rasoio | (fam.) Farsi la barba …

    Enciclopedia di italiano

  • 4rasare — A v. tr. 1. radere, tosare, rapare, depilare 2. pareggiare, livellare, lisciare, spianare B rasarsi v. rifl. radersi, raparsi …

    Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • 5raser — [ raze ] v. tr. <conjug. : 1> • v. 1175; « remplir à ras bord » déb. XIIe; lat. pop. °rasare, class. radere « tondre, raser la barbe », refait sur le p. p. rasus I ♦ 1 ♦ Couper (le poil) au ras de la peau. ⇒ tondre. Raser la barbe, les… …

    Encyclopédie Universelle

  • 6est — s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est. Trimis de LauraGellner,… …

    Dicționar Român

  • 7răsări — RĂSĂRÍ, răsár, vb. IV. intranz. 1. (Despre aştri; la pers. 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la pers. 3; adesea fig.) A încolţi, a ieşi din pământ. ♢ expr. (Glumeţ) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge… …

    Dicționar Român

  • 8răsărit — RĂSĂRÍT1, răsărituri, s.n. 1. Faptul de a răsări. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul apariţiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ fig. Începutul unei ere sau al unei vieţi noi. 2. Punct cardinal situat în …

    Dicționar Român

  • 9soare — SOÁRE, (2) sori, s.m. 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent şi luminos, în jurul căruia gravitează şi se învârtesc pământul şi celelalte planete (planetă) ale sistemului. ♢ loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe… …

    Dicționar Român

  • 10caniculă — CANÍCULĂ, canicule, s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arşiţă, zăpuşeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula. Trimis de… …

    Dicționar Român