potrivește

См. также в других словарях:

• punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… …   Dicționar Român

• agâmbat — AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde. Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime  agîmbá ( béz, át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puţin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba… …   Dicționar Român

• congruent — CONGRUÉNT, Ă, congruenţi, te, adj. 1. Care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent. 2. (Despre numere întregi) Care dau acelaşi rest la împărţirea cu un număr întreg. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care… …   Dicționar Român

• discrepant — DISCREPÁNT, Ă, discrepanţi, te, adj. Care arată o nepotrivire flagrantă, un dezacord evident, o mare deosebire. – Din it. discrepante. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  discrepánt adj. m., pl. discrepánţi; f. sg. discrepántă …   Dicționar Român

• inadvertent — INADVERTÉNT, Ă, inadvertenţi, te, adj. Lipsit de atenţie; neatent, distrat. ♦ Care nu se potriveşte, nu corespunde; greşit. – Din fr. inadvertant. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inadvertént adj. m., pl. inadverténţi; f. sg.… …   Dicționar Român

• incompatibil — INCOMPATÍBIL, Ă, incompatibili, e, adj. Care nu poate exista simultan cu altceva, care nu este compatibil cu altceva; necompatibil. ♦ (Despre funcţii, profesiuni etc.) Care se află în raport de incompatibilitate una faţă de alta. – Din fr.… …   Dicționar Român

• natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… …   Dicționar Român

• pertinent — PERTINÉNT, Ă, pertinenţi, te, adj. 1. (livr.) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. ♦ (jur.)… …   Dicționar Român

• scutec — SCÚTEC, scutece, s.n. Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfaşă sugarii. – cf. bg. s k u t a k . Trimis de ionel bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98  SCÚTEC s. cârpă, (înv. şi reg.) rantie, (Mold. şi… …   Dicționar Român

• abur — ÁBUR, aburi, s.m. 1. Vapori de apă. 2. Ceaţă rară. 3. (Rar) Adiere. 4. fig. Suflare uşoară (a vântului), boare. – cf. alb. a v u l l. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÁBUR s. vapori (pl.). (aburul este un agent termic.) Trimis… …   Dicționar Român

• asortat — ASORTÁT, Ă, asortaţi, te, adj. Care se potriveşte, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – v. asorta. Trimis de cata, 11.02.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român