persoană

См. также в других словарях:

• persoană — PERSOÁNĂ, persoane, s.f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins. ♢ În persoană = a) loc. adj. şi adv. însuşi, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj.… …   Dicționar Român

• persoánã — s. f., g. d. art. persoánei; pl. persoáne …   Romanian orthography

• agitatór — (persoanã) s. m., pl. agitatóri …   Romanian orthography

• pichér — (persoanã) s. m., pl. pichéri …   Romanian orthography

• sufragíu — (persoanã) s. m. (sil. fra ), art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii …   Romanian orthography

• om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere …   Dicționar Român

• maestru — MAÉSTRU, Ă, maeştri, stre, s.m. şi f. 1. Persoană care a adus contribuţii (deosebit de) valoroase într un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, şef al unei şcoli, creator al unui curent etc. ♢ Concert maestru… …   Dicționar Român

• personalitate — PERSONALITÁTE, personalităţi, s.f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) şi o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. ♢… …   Dicționar Român

• doctor — DÓCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane şi animale; medic. 2. Titlu ştiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are …   Dicționar Român

• erou — ERÓU, eroi, s.m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♢ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincţie în Republica Socialistă… …   Dicționar Român

• secretar — SECRETÁR, Ă, secretari, e, subst. I. s.m. şi f. 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într o întreprindere sau într o instituţie, lucrând pe lângă conducerea instituţiei sau întreprinderii respective. ♢ Secretar de redacţie = persoană… …   Dicționar Român