ouăle

См. также в других словарях:

• cuibar — CUIBÁR, cuibare, s.n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte îşi depun ouăle. ♦ Instalaţie specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să… …   Dicționar Român

• ihneumonide — IHNEUMONÍDE s.n.pl. (zool.) Familie de insecte himenoptere, cu abdomenul lung şi pedunculat, care îşi depun ouăle în larvele, pupele sau ouăle altor insecte, distrugându le; (la sg. ihneumonid insectă din această familie. [pron. ne u . / < fr …   Dicționar Român

• ovicid — OVICÍD, ovicide, s.n. Substanţă chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. Trimis de ana zecheru, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  ovicíd s. n., pl. ovicíde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

• Kompienga-Stausee — Fischerboote am Kompiengastausee …   Deutsch Wikipedia

• cloşcă — CLÓŞCĂ, cloşti, s.f. 1. Găină care cloceşte sau care a scos pui de curând. ♢ Cloşcă artificială = instalaţie generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obţinuţi pe cale artificială. ♢ expr. A şedea cloşcă = a şedea nemişcat, în… …   Dicționar Român

• condei — CONDÉI, condeie, s.n. 1. Unealtă de scris în formă de beţişor, la care se adaptează o peniţă; toc (împreună cu peniţa). ♢ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ♢ expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la… …   Dicționar Român

• cuc — CUC, cuci, s.m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenuşii, cu coada lungă cu pete albe, care îşi depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări şi care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus) …   Dicționar Român

• iguană — IGUÁNĂ, iguane, s.f. (La pl.) Gen de şopârle mari din America de Sud, în regiunile tropicale şi subtropicale, viu colorate, cu o creastă dinţată pe spate, vânate pentru carnea şi pentru ouăle lor (Iguana); (şi la sg.) animal care face parte din… …   Dicționar Român

• muscă — MÚSCĂ, muşte, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare …   Dicționar Român

• ootecă — OOTÉCĂ, ooteci, s.f. (entom.) Pungă în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. – Din fr. oothèque. Trimis de oprocopiuc, 13.06.2005. Sursa: DEX 98  ootécă s. f. (sil. o o ), g. d. art. ootécii; pl. ootéci Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

• ovipozitor — OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s.n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur. Trimis de ana zecheru, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  OVIPOZITÓR s. (anat.) oviscapt.… …   Dicționar Român