osteneala

См. также в других словарях:

• osteneală — OSTENEÁLĂ, osteneli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ♢ expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă,… …   Dicționar Român

• renta — RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. intranz. A produce venituri, a se solda cu câştig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  rentá vb., ind …   Dicționar Român

• laborios — LABORIÓS, OÁSĂ, laborioşi, oase, adj. 1. (Despre manifestările, creaţiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort şi osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (şi produce) mult; sârguincios.… …   Dicționar Român

• oboseală — OBOSEÁLĂ, oboseli, s.f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ p. anal. (tehn.) Scădere a rezistenţei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a… …   Dicționar Român

• silinţă — SILÍNŢĂ, silinţe, s.f. Stăruinţă îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susţinut în muncă sau la învăţătură; sârguinţă, străduinţă, strădanie, râvnă, zel. ♢ loc. vb. A şi da silinţa (sau toată silinţa… …   Dicționar Român

• caznă — CÁZNĂ, cazne, s.f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduinţă, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ pedeapsă . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÁZNĂ s. 1. v. tortură. 2. v. strădanie. Trimis de siveco …   Dicționar Român

• depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… …   Dicționar Român

• efort — EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr o secţiune a unui… …   Dicționar Român

• elucubraţie — ELUCUBRÁŢIE, elucubraţii, s.f. Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• muncit — MUNCÍT, Ă, munciţi, te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câştigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenţie, cu migală. 4. (înv.) Torturat, chinuit. – v. munci.… …   Dicționar Român

• mură — MÚRĂ1, mure, s.f. Fructul comestibil, negru şi lucios, al murului1. ♢ expr. Mură n gură = lucru (obţinut) fără muncă, fără osteneală, de a gata. – lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum mură ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român