omolog(ic)o
1omolog — OMOLÓG, OÁGĂ, omologi, oage, adj., s.m. 1. adj. (Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice între care există o corespondenţă determinată) Care corespunde, care se află în corespondenţă. Laturi omoloage. 2. adj. (Despre o substanţă… …
2omológ — adj. m., s. m., pl. omológi; f. sg. omoloágã, pl. omoloáge …
3omologie — OMOLOGÍE, omologii, s.f. (biol.) Corespondenţă de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 omologíe s. f., art. omología, g.… …
4corespondent — CORESPONDÉNT, Ă, corespondenţi, te, s.m. şi f., adj. I. S.m şi f. 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicaţie periodică, trimiţând spre publicare informaţii din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinţilor unui elev,… …
5leucină — leucínă s. f. (sil. le u ), g. d. art. leucínei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LEUCÍNĂ s.f. Aminoacid care se găseşte în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriţie. [< fr. leucine]. Trimis de LauraGellner …
6propionic — propiónic adj. m. (sil. o ; mf. prop ), pl. propiónici Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PROPIÓNIC adj. acid propionic = acid, omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, în unele sinteze organice. (< fr.… …
7univalent — UNIVALÉNT, Ă, univalenţi, te, adj., s.m. 1. adj. (chim.) Monovalent. 2. s.m. (biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 univalént adj …
8xilen — XILÉN, xileni, s.m. Hidrocarbură lichidă care se găseşte în gudronul de huilă sau în unele fracţiuni de ţiţei şi care se întrebuinţează ca solvent în industria lacurilor, a coloranţilor, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. Trimis de spall, 02.03 …
