obligația

См. также в других словарях:

• promite — PROMÍTE, promít, vb. III. tranz. 1. A şi lua obligaţia de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. fig. A îndreptăţi speranţele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004.… …   Dicționar Român

• ciohodar — CIOHODÁR, ciohodari, s.m. Slujbaş la curtea domnească din Ţara Românească şi Moldova având obligaţia să îngrijească de încălţămintea domnului sau îndeplinind funcţia de lacheu al acestuia. – Din tc. çuhadar. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

• condiţie — CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără… …   Dicționar Român

• contradictorialitate — CONTRADICTORIALITÁTE s.f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr un proces este îndreptăţită să i se comunice toate actele părţii adverse şi să discute în contradictoriu problemele care interesează… …   Dicționar Român

• credit — CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică… …   Dicționar Român

• dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… …   Dicționar Român

• datorie — DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care …   Dicționar Român

• forţat — FORŢÁT, Ă, forţaţi, te, adj. 1. Făcut sau impus cu forţa, prin constrângere. ♢ Aterizare forţată = aterizare impusă de forţa împrejurărilor. 2. Realizat printr o acţiune violentă, printr un efort, cu învingerea unor dificultăţi. ♦ (Despre uşi,… …   Dicționar Român

• opţiune — OPŢIÚNE, opţiuni, s.f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilităţi etc. pe acela sau pe aceea care îţi convine; alegere. ♦ spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situaţii juridice. ♢ Drept …   Dicționar Român

• uzufruct — UZUFRÚCT s.n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. cf. fr. u s u f r u i t. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

• obligáţie — s. f. (sil. bli , ţi e), art. obligáţia (sil. ţi a), g. d. art. obligáţiei; pl. obligáţii, art. obligáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography