narrare
1narrare — [dal lat. narrare, affine a gnarus consapevole ]. ■ v. tr. [far conoscere, a viva voce o con scritti o altri mezzi, vicende, situazioni, fatti e sim., anche assol. e seguito da prop. oggettiva esplicita o interrogativa indiretta (introdotta da… …
2narrare — index narrative Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …
3narrare — nar·rà·re v.tr. 1. AU esporre, riferire oralmente, per iscritto nel loro svolgimento temporale, lo svolgersi di fatti reali o fantastici, in modo chiaro e dettagliato: narrare l accaduto, una favola, con precisione, confusamente; anche v.intr.:… …
4narrare — A v. tr. raccontare, esporre, rappresentare, dire, riferire, riportare, descrivere, tratteggiare, contare (lett.), affabulare, menzionare, ricordare, far conoscere CONTR. tacere, nascondere, tener nascosto B v. intr. (+ di) raccontare, riferire,… …
5narrare — {{hw}}{{narrare}}{{/hw}}A v. tr. Raccontare, esporre un fatto seguendo un determinato ordine nella rievocazione: narrare una favola, gli ultimi avvenimenti. B v. intr. ( aus. avere ) Parlare su qlco.: mi narra dei suoi viaggi. ETIMOLOGIA: dal… …
6Narrare fabulam surdo. — См. Глухому попу две обедни не служат. Narrare fabulam surdo. См. Не шепчи глухому, не мигай слепому …
Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
7narrare — ит. [нарра/рэ] рассказывать см. также narrante …
8narrare — To narrate; to allege in a declaration or complaint; to allege as one of the counts of a declaration or complaint …
9narrer — [ nare ] v. tr. <conjug. : 1> • 1388; lat. narrare ♦ Littér. Raconter. ⇒ conter, relater. « Pour narrer les histoires de mon jeune temps » (Duhamel). ● narrer verbe transitif (latin narrare) Littéraire. Exposer, faire connaître par un récit …
10nara — NARÁ, narez, vb. I. tranz. (livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 NARÁ vb. v. povesti …