luminare (
81pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… …
82priveghia — priveghiá (ghéz, – át), vb. – 1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a păzi. – Mr. privegl’u. var. privighia şi der. lat. pervĭgĭlare (Puşcariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s.f. (veghe, pază; supraveghere; slujbă în… …
83proiector — PROIECTÓR, proiectoare, s.n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină şi care se foloseşte pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în… …
84toiag — TOIÁG, toiege, s.n. 1. Băţ lung şi drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se serveşte pentru a se apăra. ♦ fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al… …
85înluminare — înlumináre s.f. (înv.) 1. luminare. 2. iluminare. 3. împodobire cu miniaturi. Trimis de blaurb, 14.06.2006. Sursa: DAR …
86înseninare — ÎNSENINÁRE s.f. Faptul de a (se) însenina; fig. bună dispoziţie; veselie. – v. însenina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSENINÁRE s. limpezire, luminare. (înseninare cerului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …
87celebrità — s.f. [dal lat. celebrĭtas atis, propr. affluenza di molte persone , quindi solennità, rinomanza ; il sign. concr. è dal fr. célébrité ]. 1. [l essere celebre: raggiungere la c. ] ▶◀ fama, gloria, notorietà, popolarità, rinomanza, risonanza.… …
88cervello — /tʃer vɛl:o/ s.m. [lat. cerĕbellum, dim. di cerĕbrum cervello ] (pl. i ; nel sign. 2. b, anche le cervella ). 1. (anat.) [parte anteriore della massa encefalica] ▶◀ (ant.) cerebro, materia grigia. ⇑ encefalo. 2. (fig.) a. [capacità di intendere,… …
89incompetente — /inkompe tɛnte/ [der. di competente, col pref. in 2]. ■ agg. 1. (giur.) [di persona, che manca di competenza, con la prep. in, o con la prep. a e l inf.: giudice i. in materia ; il sindaco è i. a emanare il provvedimento richiesto ]… …
90lucere — / lutʃere/ v. intr. [lat. lūcēre, der. di lūx lūcis luce ] (usato spec. nella 3a pers. sing. e pl. del pres. [luce, lùcono ], dell imperf. [lucéva, lucevano ], del cong. imperf. [lucésse, lucéssero ]), ant. [emettere luce: Tu scaldi il mondo, tu… …
