luminare (
21vislumbrar — ► verbo transitivo 1 Ver una cosa de manera imprecisa: ■ con tanta niebla apenas se vislumbraba la carretera. SINÓNIMO [visear] 2 Tener indicios o ver una pequeña posibilidad de una cosa: ■ vislumbra la solución de este enigma. SINÓNIMO columbrar …
22lumière — [ lymjɛr ] n. f. • 1080 au sens III; lat. luminaria « flambeau », en lat. ecclés. « lumière », de lumen, luminis « lumière » I ♦ (XIIe) A ♦ Cour. Agent physique capable d impressionner l œil, de rendre les choses visibles. 1 ♦ Ce par quoi les… …
23lumination — ● lumination nom féminin (ancien français luminer, du latin luminare, éclairer) Exposition lumineuse, quantité de lumière reçue par unité de surface, produit de l éclairement par sa durée. (Unité SI : le lux seconde.) ⇒LUMINATION, subst. fém.… …
24iluminare — ILUMINÁRE, iluminări, s.f. Acţiunea de a (se) ilumina şi rezultatul ei. – v. ilumina. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ilumináre s. f. luminare Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ILUMIN//ÁRE iluminareări f. v.… …
25luminaj — lumináj s. n., pl. lumináje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LUMINÁJ s.n. Iluminare (2) [în DN]. [cf. lat. luminare]. Trimis de LauraGellner, 19.05.2005. Sursa: DN LUMINÁJ s. n …
26luminar — LUMINÁR, luminare, s.n. (tehn.) Corp de iluminat. – Din fr. luminaire. Trimis de ana zecheru, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 luminár s. n., pl. lumináre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LUMINÁR s …
27muc — MUC, (1) mucuri, s.n., (II) muci, s.m. I. s.n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucăţică rămasă dintr o lumânare aproape consumată sau dintr o ţigară fumată. II. s.n.… …
28vacubliţ — vacublíţ s. n. (sil. bliţ), pl. vacublíţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic VACUBLÍŢ s.n. (fot.) Tip de lampă fulger al cărei sistem de luminare este format dintr un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o… …
29luminar — luminar1 (Del lat. lumināre, is). 1. m. Cada uno de los astros que despiden luz. 2. p. us. Persona de mucha virtud, ciencia o sabiduría. luminar2 (Del lat. lumināre). tr. desus. iluminar …
30Enlumine — En*lu mine, v. t. [F. enluminer; pref. en (L. in) + L. luminare to light up, illumine. See {Illuminate}, and cf. {Limn}.] To illumine. [Obs.] Spenser. [1913 Webster] …
