legatura
1legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală …
2Legatura — Le ga*tu ra (l[asl] g[.a]*t[=oo] r[.a]), n. [It. See {Ligature}.] (Mus.) A tie or brace; a syncopation. [1913 Webster] …
3legatura — s.f. [dal lat. tardo ligatura ]. 1. a. [operazione del legare: fare una l. stretta o lenta ] ▶◀ [con uno o più lacci] allacciatura, [formando dei nodi] annodatura. b. (estens.) [ciò che serve a legare: sciogliere la l. ] ▶◀ [➨ legame …
4legatura — le·ga·tù·ra s.f. CO 1. il legare, il legarsi e il loro risultato: eseguire la legatura dei covoni, legatura stretta, lenta; legaccio, nodo con cui si lega: sciogliere una legatura; punto in cui qcs. è legato 2. rilegatura di un libro 3. TS chir.… …
5legatura — {{hw}}{{legatura}}{{/hw}}s. f. 1 Il legare | Ciò che serve a legare | Punto in cui una cosa è legata. 2 Arte e tecnica di riunire insieme le varie segnature di un opera per costituire il volume e dargli una veste più elegante e duratura. 3 (mus.) …
6legãtúrã — s. f., g. d. art. legãtúrii; pl. legãtúri …
7legatura — pl.f. legature …
8legatura — ит. [легату/ра] лигатура, лига; то же, что ligatura …
9legatura — s. f. 1. laccio, legaccio, cappio, legame, legamento, nodo, allacciatura 2. (di libro) rilegatura 3. (oref.) incastonatura …
10racord — RACÓRD, racorduri, s.n. 1. Legătură, contact între două părţi ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg. 2. Piesă (constituită din una sau din două părţi tubulare cu piuliţe) cu care se face legătura între două conducte şi prin… …
