lamentare
1lamentare — LAMENTÁRE, lamentări, s.f. Acţiunea de a se lamenta şi rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentaţie. – v. lamenta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LAMENTÁRE s. v. văitat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …
2lamentare — [lat. lamentari, lat. tardo lamentare ] (io laménto, ecc.). ■ v. tr. 1. [provare dolore o rimpianto] ▶◀ compiangere, (poet.) lacrimare, dolersi (di, per), piangere, rimpiangere. 2. (estens.) a. [segnalare con malcontento o disapprovazione]… …
3lamentare — la·men·tà·re v.tr., v.intr. (io laménto) FO 1. v.tr., considerare con rincrescimento: tutti lamentano la sua mancanza Sinonimi: compiangere, piangere. 2. v.tr., impers., spec. nel linguaggio giornalistico, attestare con rammarico: si lamentano… …
4lamentare — {{hw}}{{lamentare}}{{/hw}}A v. tr. (io lamento ) Trarre da qlco. motivo di dolore, insoddisfazione e sim.: lamentare un offesa. B v. intr. pron. 1 Dimostrare con lamenti un dolore fisico o morale: lamentarsi per una ferita; SIN. Gemere. 2… …
5lamentare — A v. tr. piangere, compiangere, deplorare CONTR. desiderare, invidiare B lamentarsi v. intr. pron. 1. (assol., + per) gemere, piangere, sospirare □ (fig., scherz.) belare, miagolare, guaire, mugolare, pigolare, uggiolare, vagire, guaiolare CONTR …
6lamenter — [ lamɑ̃te ] v. <conjug. : 1> • v. 1225; bas lat. lamentare, class. lamentari 1 ♦ V. intr. Vx Se lamenter. Spécialt Pousser son cri (se dit du crocodile, d oiseaux). « la hulotte lamentait » (Chateaubriand). 2 ♦ V. tr. Vx Déplorer. 3 ♦ V.… …
7deploraţie — DEPLORÁŢIE, deploraţii, s.f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentaţie. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 deploráţie s. f. (sil. plo …
8lamentaţie — LAMENTÁŢIE, lamentaţii, s.f. (Rar) Lamentare. – Din fr. lamentation, lat. lamentatio. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 LAMENTÁŢIE s. v. văitat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime lamentáţie s. f. (sil. ţi e) …
9lamentar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: lamentar lamentando lamentado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. lamento lamentas lamenta lamentamos… …
10lamentar — (Del lat. lamentari, gemir.) ► verbo transitivo/ intransitivo/ pronominal 1 Sentir una persona una cosa con pena o dolor: ■ es de lamentar ese triste percance; el niño se lamenta poco; nunca se lamenta de sus sufrimientos. REG. PREPOSICIONAL + de …
