frana
1frâna — FRÂNÁ, frânez, vb. I. tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ fig. A ţine în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână …
2Frana — ist der Name von Javier Frana (* 1966), argentinischer Tennisspieler Meister Frana, mittelalterlicher Buchmaler Fráňa Šrámek (1877–1952), tschechoslowakischer Schriftsteller Diese Seite ist eine Begriffsklärung zur U …
3frână — FRẤNĂ, frâne, s.f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mişcării unui vehicul. ♦ fig. Ceea ce ţine în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfăşurare, a unei acţiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. –… …
4Frana — [italienisch] die, , ein Erdrutsch, Bergrutsch. * * * Fra|na, die; , Frane [...nə; ital. frana, viell. zu lat. vorago = Abgrund, zu: vorare = verschlingen] (Geol.): Erdrutsch [im Apennin] …
5frană — FRÁNĂ s.f. (geol.) Alunecare de teren în formă de cuib. [< fr. frana]. Trimis de LauraGellner, 02.04.2005. Sursa: DN …
6frana — s.f. [prob. lat. fragĭna, der. di frangĕre rompere ]. 1. (geol.) [distacco dai versanti montuosi, con conseguente discesa in basso, di masse di materiali rocciosi] ▶◀ cedimento, smottamento. 2. (fig.) a. [situazione di improvviso e totale… …
7frana — frà·na s.f. AU 1. distacco o caduta di rocce o masse di terra lungo terreni in pendio, favorita dall azione erosiva delle acque Sinonimi: cedimento, crollo, rovina, scoscendimento, smottamento. 2a. la massa di detriti che precipita a valle e si… …
8Fräna — Wappen Karte …
9frana — {{hw}}{{frana}}{{/hw}}s. f. 1 Distacco e scivolamento di terreno o di roccia lungo un pendio | (est.) Materiale franato. 2 (fig.) Crollo, rovina, fallimento: frana economica | (fam., scherz.) Persona che combina sempre guai. ETIMOLOGIA: dal lat.… …
10Frana — Fra|na die; , Frane <aus gleichbed. it. frana, dies vermutlich aus lat. vorago »Abgrund« zu vorare »verschlingen«> Erdrutsch [im Apennin] (Geol.) …
