faptul

См. также в других словарях:

• conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… …   Dicționar Român

• fapt — FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că...,… …   Dicționar Român

• multiplicitate — MULTIPLICITÁTE s.f. Faptul de a fi în număr mare; mulţime; pluralitate, diversitate. ♦ (mat.) Număr care arată de câte ori o soluţie satisface o anumită ecuaţie. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, atis. Trimis de ana zecheru, 26.05.2004 …   Dicționar Român

• adopţie — ADÓPŢIE, adopţii, s.f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [var.: adopţiúne s.f.] – Din fr. adoption, lat. adoptio, onis. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  ADÓPŢIE s. v. înfiere. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

• apartenenţă — APARTENÉNŢĂ, apartenenţe, s.f. Faptul de a ţine, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  APARTENÉNŢĂ s. provenienţă. (Care… …   Dicționar Român

• dispariţie — DISPARÍŢIE, dispariţii, s.f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ♢ loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariţie = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition. Trimis de… …   Dicționar Român

• eternitate — ETERNITÁTE s.f. Faptul de a fi etern (1); existenţă infinită în timp; durată nelimitată, veşnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Din fr. éternité, lat aeternitas, atis. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Eternitate… …   Dicționar Român

• existenţă — EXISTÉNŢĂ, existenţe, s.f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conştiinţă, de gândire. ♦ Viaţă considerată în durata şi conţinutul ei. ♦ Durată (a unei… …   Dicționar Român

• penalitate — PENALITÁTE, penalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; p. ext. pedeapsă judiciară aplicată cuiva. ♦ spec. Clauză penală. 2. Faptul de a fi pasibil de o despăgubire; p. ext. despăgubire, amendă. 3. (Sport) Abatere a unui… …   Dicționar Român

• prezenţă — PREZÉNŢĂ, prezenţe, s.f. Faptul de a fi prezent undeva; existenţa cuiva sau a ceva într un loc sau într un timp anumit. ♢ Listă (sau caiet, condică) de prezenţă = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenţi la un curs, la serviciu… …   Dicționar Român

• tardivitate — TARDIVITÁTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. – După fr. tardiveté. Trimis de pan111, 11.05.2004. Sursa: DLRM  TARDIVITÁTE s.f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv;… …   Dicționar Român