deasupra

См. также в других словарях:

• deasupra — DEASÚPRA adv. În partea de sus, în partea imediat superioară; sus, peste (ceva). ♢ Pe deasupra = a) peste ceva; b) în plus, în afară de...; c) fără a adânci lucrurile, superficial. ♢ (Cu valoare de prepoziţie, cu determinări în genitiv) Deasupra… …   Dicționar Român

• deasupră — deasúpră (înv.) (dea su pră ) prep. (deasupră i) Trimis de gall, 07.01.2008. Sursa: DOOM 2 …   Dicționar Român

• IV: Deasupra tuturor — Studio album by B.U.G. Mafia Released November 10, 1997 …   Wikipedia

• sus — adv. 1. Într un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care …   Dicționar Român

• baldachin — BALDACHÍN, baldachine, s.n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, aşezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p.ext. lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ. 2. Acoperământ de pânză… …   Dicționar Român

• peste — PÉSTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc) 1. (In legătură cu verbe de mişcare, arată că un obiect se aşază, se aplică sau cade deasupra… …   Dicționar Român

• suprarenal — SUPRARENÁL, Ă, suprarenali, e, adj. Care se află deasupra rinichilor. ♢ Glandă suprarenală (şi substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande endocrine care produc adrenalina, unii hormoni etc., situate deasupra rinichilor. ♦ Relativ la… …   Dicționar Român

• pe — prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o fiinţă) Îl strig pe Ion. A împuşcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr un substantiv comun… …   Dicționar Român

• atic — ÁTIC, Ă, atici, ce, adj., s.n. 1. adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ♢ Frumuseţe atică = frumuseţe perfectă. 2. Parte a unei construcţii situată deasupra cornişei şi menită să mascheze acoperişul. 3. Etaj scund situat imediat… …   Dicționar Român

• chişiţă — CHÍŞIŢĂ, chişiţe, s.f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moţul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHÍŞIŢĂ s. (anat.) (reg.) ie. (chişiţă la… …   Dicționar Român

• fronton — FRONTÓN, frontoane, s.n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă, care încoronează faţada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu,… …   Dicționar Român