comandare
111telecomandare — {{hw}}{{telecomandare}}{{/hw}}v. tr. Comandare a distanza, dispositivi, veicoli e sim.; SIN. Teleguidare …
112universo (1) — {{hw}}{{universo (1)}{{/hw}}agg. (lett.) Tutto intero, considerato nella totalità dei suoi componenti: l universo mondo. ETIMOLOGIA: dal lat. universus propr. ‘volto (versus, part. pass. di vertere ‘volgere’) in un unica direzione (da unus ‘uno… …
113volere (1) — {{hw}}{{volere (1)}{{/hw}}A v. tr. (pres. io voglio , tu vuoi , egli vuole , noi vogliamo , voi volete , essi vogliono ; fut. io vorrò , tu vorrai ; pass. rem. io volli , tu volesti , egli volle , noi volemmo , voi voleste , essi vollero ;… …
114comanda — COMANDÁ, cománd, vb. I. tranz. 1. (mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o… …
115comând — COMẤND, comânduri, s.n. (înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se serveşte la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care şi le păstrau oamenii pentru înmormântare şi pentru praznic. – Din comânda (derivat… …
116decomandare — DECOMANDÁRE, decomandări, s.f. Acţiunea de a decomanda. – v. decomanda. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decomandáre s. f. → comandare Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic DECOMANDÁRE s.f. Acţiunea de a… …
117pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… …
118praznic — PRÁZNIC, praznice, s.n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăţ, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦… …
119anarchia — /anar kia/ s.f. [dal gr. anarkhía, der. del tema di árkhō comandare , col pref. an priv.]. 1. (polit.) a. [mancanza di governo] ◀▶ ↑ dittatura, regime. b. [dottrina che propugna l abolizione di ogni governo sull individuo] ▶◀ ‖ libertarismo,… …
120autarchia — autarchia1 /autar kia/ s.f. [dal gr. aytárkeia autosufficienza ]. (econ.) [tentativo da parte di un paese di rendersi autosufficiente rinunciando agli scambi con l estero] ▶◀ autonomia, autosufficienza, indipendenza. ◀▶ dipendenza. autarchia2 s …
