cadere

  • 31giù — (ant. giuso) avv. [lat. tardo iūsum, deosum, dal class. deorsum ]. 1. [verso il basso, con verbi di stato e di moto: essere, andare, scendere, cadere g. ; così discesi del cerchio primaio g. nel secondo (Dante)] ▶◀ abbasso, dabbasso, (di) sotto,… …

    Enciclopedia Italiana

  • 32cadence — [ kadɑ̃s ] n. f. • 1520; « chute » fin XVe; it. cadenza, du lat. cadere « se terminer » 1 ♦ Didact. Rythme de l accentuation, en poésie ou en musique; effet qui en résulte. ⇒ harmonie, nombre. Malherbe « Fit sentir dans les vers une juste cadence …

    Encyclopédie Universelle

  • 33cadencé — cadence [ kadɑ̃s ] n. f. • 1520; « chute » fin XVe; it. cadenza, du lat. cadere « se terminer » 1 ♦ Didact. Rythme de l accentuation, en poésie ou en musique; effet qui en résulte. ⇒ harmonie, nombre. Malherbe « Fit sentir dans les vers une juste …

    Encyclopédie Universelle

  • 34choir — [ ʃwar ] v. intr. <conjug. : je chois, tu chois, il choit, ils choient (les autres personnes manquent au présent); je chus, nous chûmes. Chu, chue au p. p. Formes vieillies : je choirai ou cherrai, nous choirons ou cherrons> • cheoir 1080;… …

    Encyclopédie Universelle

  • 35cascare — ca·scà·re v.intr. (essere) FO 1a. cadere: cascare in terra, cascare da una scala, cascare da cavallo | in loc.pragm., qui casca l asino, qui sta la difficoltà; non casca il mondo, non è una cosa grave; nemmeno se cascasse il mondo, a nessun costo …

    Dizionario italiano

  • 36cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… …

    Dicționar Român

  • 37piombare — piombare1 [der. di piombo ] (io piómbo, ecc.). ■ v. intr. (aus. essere ) 1. [di indumenti, cadere a piombo: questa giacca piomba bene, male ] ▶◀ cadere, cascare. 2. a. [cadere dall alto con moto improvviso e violento, spec. seguito dall avv. giù  …

    Enciclopedia Italiana

  • 38caduc — caduc, uque [ kadyk ] adj. • 1346; lat. caducus, rac. cadere « tomber » → choir 1 ♦ Vx Qui touche à sa fin, menace ruine. Bâtiment caduc. (Personnes) ⇒ abattu, cassé, décrépit, vieux. Âge caduc, où le corps s affaiblit. 2 ♦ Mod. Qui n a plus… …

    Encyclopédie Universelle

  • 39déchoir — [ deʃwar ] v. <conjug. : 25; fut je déchoirai ou vx je décherrai; pas d impér. ni de p. prés.> • 1080; lat. pop. °decadere, de cadere « tomber » 1 ♦ V. intr. Vx ou littér. sauf à l inf. et au p. p. DÉCHOIR DE... Tomber dans un état… …

    Encyclopédie Universelle

  • 40cascadă — CASCÁDĂ, cascade, s.f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ♢ expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat şi prelungit. 2. (tehn.; în sintagma) Montaj în… …

    Dicționar Român