(recitare)

  • 1recitare — RECITÁRE, recitări, s.n. Acţiunea de a recita şi rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – v. recita. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  RECITÁRE s. declamare, declamaţie, spunere, (rar) debitare, (înv.)… …

    Dicționar Român

  • 2recitare — v. tr. [dal lat. recitare, der. di citare, col pref. re , propr. fare l appello delle persone citate in tribunale , poi leggere a voce alta ] (io rècito, ecc.). 1. [riportare a voce più o meno alta un testo imparato a memoria: r. una poesia ; r.… …

    Enciclopedia Italiana

  • 3recitare — re·ci·tà·re v.tr. (io rècito) FO 1. ripetere ad alta voce e a memoria cose udite, lette o studiate: recitare una poesia, la lezione di storia | dire le preghiere, anche sottovoce o mentalmente: recitare il rosario, un Padre nostro | dire in… …

    Dizionario italiano

  • 4recitare — {{hw}}{{recitare}}{{/hw}}A v. tr.  (io recito ) 1 Dire ad alta voce ciò che si è studiato e imparato a memoria: recitare una poesia | Leggere ad alta voce: recitare un discorso. 2 Declamare: recitare i versi di qlcu. 3 Sostenere un ruolo, avere… …

    Enciclopedia di italiano

  • 5recitare — A v. tr. 1. dire, scandire, pronunciare, pronunziare □ ripetere, leggere □ declamare 2. (una parte) interpretare, fare, rappresentare B v. intr. 1. fare l attore …

    Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • 6réciter — [ resite ] v. tr. <conjug. : 1> • v. 1265; « lire à haute voix » 1170; lat. recitare 1 ♦ Dire à haute voix (ce qu on sait de mémoire). Réciter des prières, sa prière. Réciter des vers. ⇒ déclamer. Réciter un poème à qqn. Faire réciter ses… …

    Encyclopédie Universelle

  • 7recitando — re|ci|tạn|do 〈[ tʃi ] Mus.〉 rezitierend, sprechend [ital., Part. Präs. von recitare „hersagen, aufsagen“] * * * re|ci|tạn|do [ret̮ʃi… ] <Adv.> [ital. recitando, Gerundium von: recitare = vortragen < lat. recitare, ↑ rezitieren] (Musik) …

    Universal-Lexikon

  • 8Rezitativ — Re|zi|ta|tiv 〈n. 11〉 Sprechgesang in Oper, Oratorium, Kantate, auch als Einleitung einer Arie [<ital. recitativo „Sprechgesang“] * * * Re|zi|ta|tiv, das; s, e [ital. recitativo, zu: recitare < lat. recitare, ↑ rezitieren]: solistischer,… …

    Universal-Lexikon

  • 9récitation — [ resitasjɔ̃ ] n. f. • 1530; « récit » XIVe; lat. recitatio 1 ♦ La récitation de : action, manière de réciter (qqch.). Récitation d une leçon. « la longue récitation de toutes les formules de respect qu il savait par cœur » (Stendhal). 2 ♦ Absolt …

    Encyclopédie Universelle

  • 10речитатив — а; м. [итал. recitatio от recitare декламировать] Муз. Вокальная форма, воспроизводящая в пении интонацию и ритмику речи, используемая обычно в опере. Мастер речитатива. ◁ Речитативом, в зн. нареч. Говорить, читать речитативом (нараспев).… …

    Энциклопедический словарь