(perspicace)
1perspicace — [ pɛrspikas ] adj. • 1495, rare av. 1788; lat. perspicax ♦ Doué d un esprit pénétrant, subtil; capable d apercevoir ce qui échappe à la plupart des gens. ⇒ intelligent, sagace. C est un observateur lucide et perspicace. « il est des rapports… …
2perspicace — PERSPICÁCE, adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă şi să înţeleagă ceea ce scapă majorităţii; ascuţit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care… …
3perspicace — agg. [dal lat. perspĭcax acis che ha lo sguardo acuto ]. 1. (non com.) [dell occhio, della vista, che ha notevole potenza: uno sguardo p. ] ▶◀ acuto, aguzzo, (lett.) cerviero. 2. (fig.) a. [che dimostra sottigliezza di giudizio, finezza d intuito …
4perspicace — per·spi·cà·ce agg. CO 1. che ha intuito acuto e profondo, che sa comprendere e valutare con prontezza le situazioni: ingegno, mente perspicace; un investigatore perspicace Sinonimi: acuto, sveglio. Contrari: limitato, miope, tardo. 2. che… …
5PERSPICACE — adj. des deux genres Qui a de la perspicacité. Il est très perspicace. Il est peu usité …
6PERSPICACE — adj. des deux genres Qui a de la perspicacité. Un homme, un esprit perspicace …
7perspicace — (pèr spi ka s ) adj. Qui a de la perspicacité. • Zadig lui même de perspicace mémoire n eût découvert dans cette démarche aucun indice...., CH. DE BERN. la Peau du lion, § X.. ÉTYMOLOGIE Lat. perspicacem, de per, et spicere, voir …
8perspicace — {{hw}}{{perspicace}}{{/hw}}agg. 1 Che sa intuire acutamente l essenza delle cose: ingegno, mente –p. 2 (est.) Lungimirante: provvedimento –p. ETIMOLOGIA: dal lat. perspicax, perspicacis, da perspicere ‘guardare (specere) a fondo (per)’ …
9perspicáce — adj. invar …
10perspicace — pl.m. e f. perspicaci …
