- decapitare
- (-apito) vt) обезглавливать (также перен.); отрубать головуSyn:ghigliottinare, giustiziare
Итальяно-русский словарь. 2003.
decapitare
Смотреть что такое "decapitare" в других словарях:
decapitare — DECAPITÁRE, decapitări, s.f. Acţiunea de a decapita şi rezultatul ei; decapitaţie. – v. decapita. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decapitáre s. f., g. d. art. decapitării; pl. decapitări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
decapitare — v. tr. [dal lat. mediev. decapitare, der. di caput pĭtis capo ] (io decàpito, ecc.). 1. [uccidere tagliando la testa] ▶◀ (non com.) decollare. ⇓ ghigliottinare. 2. (estens.) [privare della cima o della parte iniziale: d. una pianta ] ▶◀ cimare,… … Enciclopedia Italiana
decapitare — de·ca·pi·tà·re v.tr. (io decàpito) CO uccidere tagliando la testa | estens., mozzare l estremità superiore di qcs.: decapitare una statua, un albero, un fiore | fig., privare di potere, di forze Sinonimi: 2decollare. {{line}} {{/line}} DATA: 1282 … Dizionario italiano
decapitare — {{hw}}{{decapitare}}{{/hw}}v. tr. (io decapito ) 1 Uccidere tagliando il capo, spec. per condanna; SIN. Decollare. 2 (est.) Recidere alla sommità, detto di cose: i contadini decapitano i tralci delle viti … Enciclopedia di italiano
decapitare — v. tr. 1. mozzare il capo, decollare (ant.), ghigliottinare 2. (est., di albero e sim.) cimare, scamozzare, scapezzare, scapitozzare, svettare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
décapiter — [ dekapite ] v. tr. <conjug. : 1> • 1320; lat. médiév. decapitare, de caput « tête » 1 ♦ Trancher la tête de (qqn). « nous lui mettrions le cou sur un rail, de manière à ce que le premier train le décapitât » (Zola). Décapiter un condamné à … Encyclopédie Universelle
ghilotină — GHILOTÍNĂ, ghilotine, s.f. 1. Instrument de execuţie a celor condamnaţi la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuţită, care serveşte la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie… … Dicționar Român
decapitar — (Del lat. decapitare < de + caput, cabeza.) ► verbo transitivo Cortar la cabeza: ■ el rey mandó decapitar a su esposa. SINÓNIMO degollar descabezar guillotinar * * * decapitar (del lat. «decapitāre») tr. Cortar la cabeza a ↘alguien. ⇒… … Enciclopedia Universal
decapita — DECAPITÁ, decapitez, vb. I. tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♢ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
decapitaţie — DECAPITÁŢIE, decapitaţii, s.f. Decapitare. – Din fr. décapitation. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decapitáţie s. f. (sil. ţi e), art. decapitáţia (sil. ti a), g. d. art. decapitáţiei; pl. decapitáţii, art. decapitáţiile … Dicționar Român
decapitar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: decapitar decapitando decapitado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. decapito decapitas decapita… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
